Gorky's blog: Tatra - paradisul ascuns

M-am convins. Daca anul trecut am simtit in suflet un sentiment fascinant pentru acesti munti, anul acesta stiu si cu mintea, stiu ca este un paradis pentru alpinisti si cataratori .... in fine, pentru mine asta este.

Sfarsit de Octombrie 2008, prognoza meteo shimbatoare, program haotic la lucru ... decidem in ultima clipa, ca mergem. Suntem doar doi, dar nu conteaza, mergem oricum. Dupa 20 de mailuri schimbate cu ceva prieteni care au fost pe acolo cu 2 saptamani in urma, stim deja pe dinafara fiecare fir de iarba, fiecare piatre din vale. Astfel, inarmat cu informatii si poze, pornim la drum sambata dupamasa, pornire programata la 3 totusi, reusim sa o luam la talpasita doar pe la 6:30.
Nu ne grabim, pentru noi asta e o vacanta, nu mai concepem aceste ture ca si ceva unde trebuie sa te rupi sa faci "performanta". Mergem doar pentru noi, pentru a ne relaxa, a ne odihni si a ne limpezii mintea si sufletul de praful gri al orasului.

- Zoli pe poteca deasupra lacului Poprad -

- eu, la urcare in prima zi -

ClujNapoca-SatuMare-Nyiregyhaza-Miskolt-Kosice-Presov-Poprad-StarySmokovec- garaPopradskePleso ajungem pe la 1:30 AM duminica, in gara dorm deja 2 oameni, ne punem si noi la un somn. Dimineata vine, friguroasa si cu cer senin. Este tarziu, pornim in sus doar pe la 10, vine o tanti si ne cere 6 euro (160SK) pentru 1 zi de parcare. Platim.

De la masina se urca pana la lacul(pleso) Poprad la 1500m. Este si un drum asfaltat, dar noi am ales poteca care duce prin padure. De la lac, inca 2-3 minute pe poteca larga marcata cu rosu, trecem peste 2 podulete de lemn si in stanga apare o poteca intre jnepeni care este inchisa cu o bariera si este o tabla ca "Intrarea turistilor strict interzisa". Noi nu stim slovaca asa ca intram pe aici. In Tatra intr-adevar nu e permis parasirea potecilor marcate si camparea, dar daca vad ca esti alpinist (ai corzi etc) atunci te lasa in pace. Poteca este clar vizibila si urca aproximativ 1:30 h pe valea(dolina) Morenei(Zlomiska). Cautam bolovani imensi (marcati cu om de piatra) sub care stim ca sunt amenajate bivuacuri bune. Astfel de "bivuacuri" sunt si langa lacul Inghetat (Ladove) dar noi gasim unul sub turnul care pazeste intrarea in valea Zlomiskova, aici macar e soare aproape toata ziua.

- in fata bivuacului, in spate se vede balaurul cu 3 capete (Tatra, Draci, Sirkan) -

Vremea e perfecta, mancam linistiti. Pe la 1 PM ne gandim ce sa facem azi. Dupa ce exploram un pic valea decidem sa urcam pe turnul care se innalta chiar deasupra bivuacului nostru. Alegem la vedere un "traseu" cam de II/III si ii dam drumul. Pe la 2 intram. Catararea este relaxanta si placerea este maxima. Ajungem pe varf pe la 5:30 dupa 5 lungimi parcurse.

- ruta noastra pe vf. Zlomiscovu -

A fost mai lung decat ne-am gandit. Sus facem poze povestim, dar observam ca se insereaza repede. Coborarea o facem deja pe intuneric, la lumina frontalelor. Coboram pe un valcel abrupt, plin cu zapada inghetata. Decidem sa facem rappel, pentru ca era destul de periculos (nu aveam la noi nici pioleti si nici coltari). Prima lungime este printr-un horn de aproximativ 30m dupa care se mai deschide. Dupa asta mai facem 3 sau 4 rapeluri pana dam de teren mai plat. Nu este luna, si valea este intr-o bezna completa. Noroc cu frontalele bune, reusim dupa jumate de ora sa dam (ca printr-un miracol) de bivuacul nostru.

- lacul Poprad vazut de pe varf -

- noaptea ne invaluie foarte repede -

Promitem sa nu mai repetam experienta asta si sa fim mai precauti. Ne punem la gatit, facem o mancare de fasole buna, tragem doua guri de palinca de prune si-i dam la somn.

- atmosfera din micul si confortabilul nostru bivuac -

Nu este frig, sunt +5 grade. Avem saci buni + o folie, ne asteapta o noapte si un somn bun. Pe la 4 AM ma trezesc ca ceva umbla la pungile de la picoarele mele. Buimac de cap, ma speriu si incep sa urlu sa ma agit. Se trezeste zi Zoli si incepe sa rada de mine. ne culcam inapoi dar iarasi simtim ca ceva este acolo. Incet, ne punem frontalele si vedem o cumatra cum sta la intrare si umbla intr-o punga. Luam pungile, ni le punem la cap sa nu mai aiba acces la ele, si-i dam la somn, linistit ca nu e vre-un spirit sau un dracusor. Dimineata observam ca ne lipseste o paine. Vulpea asta aprape ca a mancat o franzela intreaga. Suntem putin nervosi, dar asta e, ce putem face altceva decat a ne amuza de situatie. Este tarziu cand pornim la catarat, este deja 11AM.

- in drum spre intarea in crasta Vestica a varfului Draci -

Dupa urcusul de aproximativ 1 h pe grohotisul haotic ajungem la baza peretelui SV al varfului Draci. Am venit sa cataram creasta Vestica. Ne echipam si-i dam bice. Dupa 5 ore suntem in varf. Catararea este fantastica. Traseul este nepitonat. Noi l-am facut din 5 lungimi (4 de perete + 1 de creasta) cu o coarda de 60m pe care am intins-o complet in 3 din cele 5 lungimi. Posibilitatile de asigurare sunt bune, am folosit mult nucile si friendurile. E bine sa ai si anouri si bucati de cordelina. Intr-o regrupare am batut si un piton, dar nu era absolut necesar. Granitul este gri, compact si foarte aderent. Orientarea nu-a pus probleme in vreo 2 locuri, dar pana la urma am gasit pasajele corecte si am reusit sa trecem mai departe.

- in prima lungime -

- a doua regrupare -

Este mai mult un perete, decat creasta. In lungimea 3 este o rampa (diedru larg) cazut spre stanga, lung de aproximativ 30m. Dupa aceasta se continua in sus, in perete pe un sistem de diedre pena atingi linia crestei. Aceasta a 4 lungime mi s-a parut cea mai grea, dar poate doar datorita faptului ca este foarte expusa. Pe situl cu topo-uri l-am gasit marcat ca si "J Piller" varianta 1a cu gradul IV, dar eu l-am simtit de 5/5+ sustinut. La fel si prietenii dinaintea noastra au spus acest lucru, asa ca tre avut grija cu aceste gradatii. Ajunsi sus, constatam din nou ca este foarte tarziu asa ca nu mai facem poze ci ne grabim sa gasim intrarea pe linia de rappel (in total am facut 5 rappeluri a cate 30 metrii). Gasim linia, ne uitam in jos, memoram repede. Vine din nou intunericul peste noi, ne punem frontalele si ne relaxam. Stim ca nu e voie sa ne grabim, facem totul ca la carte, incet si sigur. Punctele de rappel nu sunt nici ele amenajate asa ca e bine sa aveti cordelina la voi. Ni nu prea am avut si de aceea am folosit nodul autodesfacator sa ne recuperam de 2 ori cordelina si am last si un piton in urma.

- traseul urmat de noi la urcare(rosu) si la coborare(visiniu) -

Pierduti printre grohotis, ccautam vreo 2 ore bivuacul, dar pana la urma il gasim. Mancam bine si deja ne pare rau ca maine trebuie sa plecam acasa.

Dimineata urmatoare, pe un timp extraordinal, lasam in urma aceste locuri si luam directia Clujului. Tura noastra a fost una relaxata, poate un pic prea relaxata, dar acest lucru a facut sa fie o aventura si o tura de neuitat.