a
a
- radiografie dupa operatie -
Credeam ca viata se va opri sa ma astepte pana ma refac, dar viata nu s-a oprit ... nici macar nu s-a uitat inapoi. Credeam ca va venii sfarsitul lumii la servici daca o sa lipsesc .... dar sfarsitul lumii inca n-a venit. Mi-am dat seama ca dau prea mare importanta lucrurilor care conteaza prea putin. Mi-am dat seama de neimportanta existentei mele si de faptul ca nu semnific pentru aceasta lume nici cat un strop de ploaie intr-un ocean. Realizare dureroasa dar perfect logica .... daca stau sa ma gandesc un pic.
a
a
Timpul petrecut in spital avea ritmul lui lent. La inceput a fost greu sa ma obisnuiesc cu monotonia zilelor, activitatile zilnice constau din cateva evenimente majore: trezirea de dimineata si cele 2 injectii de calmante si stiu eu mai ce i-mi dadeau, vizita prietenilor/familiei, vizita medicilor (acelasi text in fiecare zi), mancarea ... si cam atat. Seara venea intotdeauna, fara sa se lase de asteptat, si incetul cu incetul m-am obisnuit cu aceasta "sechestrare" de lumea de afara. A fost bine intr-un fel, pentru ca m-am odihnit si am avut timp sa cuget.
La iesirea din spital am simtit cum ma sufoc in trafic, ma deranja foarte mult tumultul lumii de afara, oamenii care se grabeau, reclamele, culorile ... simteam ca vreau inapoi, in aparenta siguranta a patului meu din spital. Cu toate astea acuma sper sa nu ma mai reintorc acolo nici odata.
"Poti sa te consideri ca te-ai nacsut din nou" ... ca un ecou ... acesta era in sufletul meu si in mintea mea. OK, si ce sa fac cu asta, ma gandeam. M-am nascut din nou, pot incepe totul de pe o foaie alba. Eram bucuros si totodata infricosat de aceasta posibilitate ... pana la urma am decis sa nu ma nasc din nou, sa continuu ceea ce am inceput in viata anterioara.
Asa ca iata-ma din nou pe blog.
No comments:
Post a Comment