tag:blogger.com,1999:blog-31066772663656941152024-02-07T17:33:03.630-08:00Gorky's blogalpinism, alpinism, alpinism si un pic de ... alpinismGorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.comBlogger15125tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-71099387596274927032009-03-10T09:10:00.001-07:002009-03-11T00:31:11.703-07:00Cu schiul de tura<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEEmkJSH468NIM0H3T9vDv7whQkDxlKkjvSsPRKlcyTl0sRRYFXo2bSUthW_jd1waz_6S-7f1AEpPh5_6juoMzXhuHwrO_6zfvhK3wXQtDLrarDOZhVxwMy-xg0DWLRoCnSpnRMHiTHKE/s1600-h/2.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEEmkJSH468NIM0H3T9vDv7whQkDxlKkjvSsPRKlcyTl0sRRYFXo2bSUthW_jd1waz_6S-7f1AEpPh5_6juoMzXhuHwrO_6zfvhK3wXQtDLrarDOZhVxwMy-xg0DWLRoCnSpnRMHiTHKE/s400/2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595933483396930" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgts3_2cbxfmGN9DepZgDcUsgb7M7f17a9pFFVqxdofAOLKBsmw1LOTAESdy2QQPgAxcgzTm8YP2jzAmDLbJinbEOlIIBBHh17BuJdfgNZ8Kj5SVu6HwgcKzx0E31oUpNxptpoLjtLcqGM/s1600-h/1.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgts3_2cbxfmGN9DepZgDcUsgb7M7f17a9pFFVqxdofAOLKBsmw1LOTAESdy2QQPgAxcgzTm8YP2jzAmDLbJinbEOlIIBBHh17BuJdfgNZ8Kj5SVu6HwgcKzx0E31oUpNxptpoLjtLcqGM/s400/1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595932676746178" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmBCqTVYAErXjzRCbGWxPCgmzQQaQQTRri5YKDTBIT5q8eeZIGwuzmlb-9XdrQ9_L-sq5qazfds3Bxc4eA8OQj_-wj0SxrNUulBFDOt7lfsKrp5jiQAyPE5htAWiKnBlGuEs-ji-rwYsM/s1600-h/7.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmBCqTVYAErXjzRCbGWxPCgmzQQaQQTRri5YKDTBIT5q8eeZIGwuzmlb-9XdrQ9_L-sq5qazfds3Bxc4eA8OQj_-wj0SxrNUulBFDOt7lfsKrp5jiQAyPE5htAWiKnBlGuEs-ji-rwYsM/s400/7.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595736316505298" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmP0Bu1KQxC6Jo-IvbITgN91qa9oV9OGZVFzb1qRd3L6fGEY98sFmgL0v1ZDhAp6s0O6MgSwc8KmrIzsLZwzqbN3bmVJk6Dh8gd_u70wWfnknyyz5NxoFNM5VTIMcgIbjKQ5Pe095TK9Y/s1600-h/6.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmP0Bu1KQxC6Jo-IvbITgN91qa9oV9OGZVFzb1qRd3L6fGEY98sFmgL0v1ZDhAp6s0O6MgSwc8KmrIzsLZwzqbN3bmVJk6Dh8gd_u70wWfnknyyz5NxoFNM5VTIMcgIbjKQ5Pe095TK9Y/s400/6.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595736434119234" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqlq2oxr4H1CBdQBYYY8VH9WrqU_AcLk3KxPLfaoTtsIhOemp1wVz_S4gf4vJkpZZjeAgbECm5b1QnRtQUeixlpkiMIA3YCwv06AcTfZXCrTXsG7164pK3ZBFnI1y5ES6wySioKMM_57E/s1600-h/5.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqlq2oxr4H1CBdQBYYY8VH9WrqU_AcLk3KxPLfaoTtsIhOemp1wVz_S4gf4vJkpZZjeAgbECm5b1QnRtQUeixlpkiMIA3YCwv06AcTfZXCrTXsG7164pK3ZBFnI1y5ES6wySioKMM_57E/s400/5.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595734312115554" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6oxykwcd23vZ8IlN_XonwX_OjyUlflGiG6j82n8_YsHPdoltjmDnkvl5JISms0U3gdwRZsY8M5WHCObd99nJHpVHMuuincjomtGq3sHO2QFO30XHeg1NOewppH_33kju20LlLBOaXAo8/s1600-h/4.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6oxykwcd23vZ8IlN_XonwX_OjyUlflGiG6j82n8_YsHPdoltjmDnkvl5JISms0U3gdwRZsY8M5WHCObd99nJHpVHMuuincjomtGq3sHO2QFO30XHeg1NOewppH_33kju20LlLBOaXAo8/s400/4.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595730255992738" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFD8pJd-BmzuKeLwigOuf2qgB_cxFql3G5TPf6TZKN5PYKzhdvIjvaumP_u_UYmOucmy4D1yO-nr8SMGIFtpi8Kj-qoGEHh2wtj7A_k-rS5ybVg4YvieKTofnEr1gma6oc2kT4RcnjuUk/s1600-h/3.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFD8pJd-BmzuKeLwigOuf2qgB_cxFql3G5TPf6TZKN5PYKzhdvIjvaumP_u_UYmOucmy4D1yO-nr8SMGIFtpi8Kj-qoGEHh2wtj7A_k-rS5ybVg4YvieKTofnEr1gma6oc2kT4RcnjuUk/s400/3.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595729155073218" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLzdJN7WSkhzZoPArbd1hSMDHJP9ps9add7E6wbuVznCVMTTD08ygtTvdyOEFvChsQkqSk3oaxDRwa1CTfIaRcRK4xvCmbJVt8eHo5Y5C4MEghTw1yHGZonW4eblUwPYNlZhJYmI_VVKM/s1600-h/12.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLzdJN7WSkhzZoPArbd1hSMDHJP9ps9add7E6wbuVznCVMTTD08ygtTvdyOEFvChsQkqSk3oaxDRwa1CTfIaRcRK4xvCmbJVt8eHo5Y5C4MEghTw1yHGZonW4eblUwPYNlZhJYmI_VVKM/s400/12.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595570156625362" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmztWg1AYwGtwX47Vr5emfXxWQHj_cTJEfKS-uEvOYgSZDTalUDSl-Qr0i3o40tka89zOGaVp5XsK9O7jXdgZZHKlP9_ShRr6pU9zDBDKd7BzMQeT0NwMwpx_dy9PCU8R-mx_1JmVgBPI/s1600-h/11.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmztWg1AYwGtwX47Vr5emfXxWQHj_cTJEfKS-uEvOYgSZDTalUDSl-Qr0i3o40tka89zOGaVp5XsK9O7jXdgZZHKlP9_ShRr6pU9zDBDKd7BzMQeT0NwMwpx_dy9PCU8R-mx_1JmVgBPI/s400/11.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595541061429058" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm-5AZ-v1RxIBSXvoLAf_engpNwzE76bS5teuDLqrJy7Tn_MFaMcWj4H2n5fIB8aK_rj34J_Z3Gie-LA6gTgBvIkOGH7raCPrvX7BMkUjfnWb6xUB9BaWJgx5h7tX15AMoMTs0jBllTIA/s1600-h/10.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm-5AZ-v1RxIBSXvoLAf_engpNwzE76bS5teuDLqrJy7Tn_MFaMcWj4H2n5fIB8aK_rj34J_Z3Gie-LA6gTgBvIkOGH7raCPrvX7BMkUjfnWb6xUB9BaWJgx5h7tX15AMoMTs0jBllTIA/s400/10.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595537204241042" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxLGBySw1AhOnRDWVTKfd-0G2xLFZW-n1Sqjr63jsl7VMA0A9XN_Md6bK5k2xHjZn6A7bmzsJtPse-Bfw9LbVTDliiqRzJk5h5xLYnjrvtxYFxD53rFyAwpssb6ML1D8AZNWa6X4l522s/s1600-h/9.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxLGBySw1AhOnRDWVTKfd-0G2xLFZW-n1Sqjr63jsl7VMA0A9XN_Md6bK5k2xHjZn6A7bmzsJtPse-Bfw9LbVTDliiqRzJk5h5xLYnjrvtxYFxD53rFyAwpssb6ML1D8AZNWa6X4l522s/s400/9.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595528199259154" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiN6r86o4zpmShOvhd1lHSe2RL7f-UQHqR4szKOEZCZoQQ2jJH9cV5cHv2IecJapU36v9sQyXEY3wk4qWKlYqh9o5V_AMGOKKsaUK9ZByFIVgRujb_2fpFLgsGcK90rTf5EgGbOXKFVuRQ/s1600-h/8.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiN6r86o4zpmShOvhd1lHSe2RL7f-UQHqR4szKOEZCZoQQ2jJH9cV5cHv2IecJapU36v9sQyXEY3wk4qWKlYqh9o5V_AMGOKKsaUK9ZByFIVgRujb_2fpFLgsGcK90rTf5EgGbOXKFVuRQ/s400/8.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595524394920210" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw6xpqo_ginYt_H0D0c2UMF1fjCv1VFZgmnd_2Pw2dxdgjbc1yJAf_XDGoUACM_x30LetAgA1fTMMPuDhY2oXRx5b_Z-PunSR2MQrbBXRrEQJ_urliUCO8GHVLcNKrpK9Nrl2R1rRaxJU/s1600-h/16.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw6xpqo_ginYt_H0D0c2UMF1fjCv1VFZgmnd_2Pw2dxdgjbc1yJAf_XDGoUACM_x30LetAgA1fTMMPuDhY2oXRx5b_Z-PunSR2MQrbBXRrEQJ_urliUCO8GHVLcNKrpK9Nrl2R1rRaxJU/s400/16.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595285535586866" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSvDsIKcj92EXKvwgU4bLI9MSX-oQlkRFHT-iPKI8Sf6OrWQkAGJhER_0-yp7QSk1yKH3jURDNOkvdkv1tppnwnvpmkXM70Mboy8uMLKN8bxOQ16FhJzRURm_gX1WkbzvwiBaaFdKho-0/s1600-h/15.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSvDsIKcj92EXKvwgU4bLI9MSX-oQlkRFHT-iPKI8Sf6OrWQkAGJhER_0-yp7QSk1yKH3jURDNOkvdkv1tppnwnvpmkXM70Mboy8uMLKN8bxOQ16FhJzRURm_gX1WkbzvwiBaaFdKho-0/s400/15.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595288598317698" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqXttZN4hUhMDm8oDrwDYwdQa_PlATCnSUivNT9vdqTjukiK9_QdK77BTgMt1WBW3FIy7PUUd9NYAYzzLqw-WCbLK2RUwhfaJvKOCeQSTf_pgZiR5wTBhzPEpfoM_9uOnBHMxA7pjaWho/s1600-h/14.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqXttZN4hUhMDm8oDrwDYwdQa_PlATCnSUivNT9vdqTjukiK9_QdK77BTgMt1WBW3FIy7PUUd9NYAYzzLqw-WCbLK2RUwhfaJvKOCeQSTf_pgZiR5wTBhzPEpfoM_9uOnBHMxA7pjaWho/s400/14.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595283400467922" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMOtiNg0qRCA1yJGkw3Kp69DIkrxPD80ekHdyIikY4MuemONBx2KsPP5vsW2fvq0_1L7qxaj7O8TxrC-KJL5Hh8E6ufyXy1wsaMgZZALlMn3b8pVmepVe_MILjbgaHLVuDpUMtNtgUZnU/s1600-h/13.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMOtiNg0qRCA1yJGkw3Kp69DIkrxPD80ekHdyIikY4MuemONBx2KsPP5vsW2fvq0_1L7qxaj7O8TxrC-KJL5Hh8E6ufyXy1wsaMgZZALlMn3b8pVmepVe_MILjbgaHLVuDpUMtNtgUZnU/s400/13.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311595278956067986" border="0" /></a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfW-v62Y4EOO4mIQqBxypBH3Z7Ss2EG-ELI6smHferZRA_8Y95Ikqe4UGPhen6IfoKEbq9jUuzrjn9gY1op8UNZIIDtC-I2Gupaca0Xx_-mEQKgvj-6AZIr0M6nSlwfn-e2CAbSOPk5TM/s1600-h/22.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfW-v62Y4EOO4mIQqBxypBH3Z7Ss2EG-ELI6smHferZRA_8Y95Ikqe4UGPhen6IfoKEbq9jUuzrjn9gY1op8UNZIIDtC-I2Gupaca0Xx_-mEQKgvj-6AZIr0M6nSlwfn-e2CAbSOPk5TM/s400/22.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311594919616935394" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitTJYqYJ-WN_i4cvoNNvgSfXGPRltrCF9nw9MqsJB-mOIb1cMIlez8h78Gb_N5-XBimSZnBGvC4Tmw5I1hBWhc53dEVvMJpp_RvKJKJba8xaDrl6LW819HgBApnv-7VgYcziM-9llrudw/s1600-h/21.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitTJYqYJ-WN_i4cvoNNvgSfXGPRltrCF9nw9MqsJB-mOIb1cMIlez8h78Gb_N5-XBimSZnBGvC4Tmw5I1hBWhc53dEVvMJpp_RvKJKJba8xaDrl6LW819HgBApnv-7VgYcziM-9llrudw/s400/21.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311594911416576562" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik2PvHELA3pzyxocJC9OAjmqmi9dsvnlEf1e8fudB4K0XWTRGbpT7P4ax5sauMEX8Yg8zop6LY8OYmuXppzFb_bVe-oX3qLqtrnC9rGLmuyBBtyA33MoDnKLjpDLznvSBGIRKoTvkCN6w/s1600-h/20.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEik2PvHELA3pzyxocJC9OAjmqmi9dsvnlEf1e8fudB4K0XWTRGbpT7P4ax5sauMEX8Yg8zop6LY8OYmuXppzFb_bVe-oX3qLqtrnC9rGLmuyBBtyA33MoDnKLjpDLznvSBGIRKoTvkCN6w/s400/20.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311594911131483762" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3n0v46nWTdQTB9h73h5f8XEX3mZn5RSJXCE1qoAgHRsAsd68OAEjiwj_hppy2WzrJ5scBdXoBcjXu0sNfWv8XQABmU9CoNdwn2N5O9lxpKp_I6BuxkrldukBI-H4XHns_cOa-k5nyEp0/s1600-h/19.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3n0v46nWTdQTB9h73h5f8XEX3mZn5RSJXCE1qoAgHRsAsd68OAEjiwj_hppy2WzrJ5scBdXoBcjXu0sNfWv8XQABmU9CoNdwn2N5O9lxpKp_I6BuxkrldukBI-H4XHns_cOa-k5nyEp0/s400/19.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311594909002681266" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHrruIU_e5SRjk66O6dWK-vY24msvRbvJOJHV20jW1aSCfxRkDPB8puVTog_iuZJW3V5NUHLeDvUDwTA-jtHZ2dCDzDTfcq4wBl52h8lhUQ5AIqI5mwXTkQ8-IX7oUcYcUGBSGCcMQ1NI/s1600-h/17.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHrruIU_e5SRjk66O6dWK-vY24msvRbvJOJHV20jW1aSCfxRkDPB8puVTog_iuZJW3V5NUHLeDvUDwTA-jtHZ2dCDzDTfcq4wBl52h8lhUQ5AIqI5mwXTkQ8-IX7oUcYcUGBSGCcMQ1NI/s400/17.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5311594904019549554" border="0" /></a><br />Poze sunt din:<br /><br />- <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Buszkat_2008Dec21#">Buscat</a><br />- <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Radnai_2008Dec27#">Rodnei</a><br />- <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Bihar_2009Feb22#">Bihor</a><br />- <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Fogaras_2009Marc7#">Fagaras</a>Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-4699386687391589992008-10-30T03:24:00.000-07:002008-10-30T04:58:39.704-07:00Tatra - paradisul ascunsM-am convins. Daca <a href="http://gorkysblog.blogspot.com/2007/11/un-weekend-in-tatra.html">anul trecut</a> am simtit in suflet un sentiment fascinant pentru <a href="http://www.summitpost.org/area/range/154185/high-tatra-vysoke-tatry-group.html">acesti munti</a>, anul acesta stiu si cu mintea, stiu ca este un <a href="http://www.summitpost.org/album/415388/high-tatra-panoramas-by-peterbud.html">paradis pentru alpinisti si cataratori</a> .... in fine, pentru mine asta este.<br /><br />Sfarsit de Octombrie 2008, <a href="http://www.weatheronline.co.uk/Slovakia.htm">prognoza meteo</a> shimbatoare, program haotic la lucru ... decidem in ultima clipa, ca mergem. Suntem doar doi, dar nu conteaza, mergem oricum. Dupa 20 de mailuri schimbate cu ceva prieteni care au fost pe acolo cu 2 saptamani in urma, stim deja pe dinafara fiecare fir de iarba, fiecare piatre din vale. Astfel, inarmat cu informatii si poze, pornim la drum sambata dupamasa, pornire programata la 3 totusi, reusim sa o luam la talpasita doar pe la 6:30.<br />Nu ne grabim, pentru noi asta e o vacanta, nu mai concepem aceste ture ca si ceva unde trebuie sa te rupi sa faci "performanta". Mergem doar pentru noi, pentru a ne relaxa, a ne odihni si a ne limpezii mintea si sufletul de praful gri al orasului.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeMQrOKYVwZ7cdzn84whmME-xregGpFh_ZDS0wkdCsq12jBgVx-6kmYAvxyghFp953yj3WAEVEg2E-ikOQUzvsbJpqgvd7tWzUr5zv929ebB77k55gHtOrAe7T2mPw8neAT0xsKKnFkv8/s1600-h/DSC01476-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeMQrOKYVwZ7cdzn84whmME-xregGpFh_ZDS0wkdCsq12jBgVx-6kmYAvxyghFp953yj3WAEVEg2E-ikOQUzvsbJpqgvd7tWzUr5zv929ebB77k55gHtOrAe7T2mPw8neAT0xsKKnFkv8/s400/DSC01476-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262909933912760178" border="0" /></a>- Zoli pe poteca deasupra lacului Poprad -<br /></div><br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIDivIVPxY5gVyfC04aJNHmiYdfkEZuq06HgNwYHkpAeGIvnpn4e-VS0Ao9BvO7jbP5ZybmuObrwufjNYnytWVK87A4KyC0T97J7CBJpps4VD-Lgls1ip2cwLH2XXkBlV4bHwbFSCwi0Y/s1600-h/DSC01479-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIDivIVPxY5gVyfC04aJNHmiYdfkEZuq06HgNwYHkpAeGIvnpn4e-VS0Ao9BvO7jbP5ZybmuObrwufjNYnytWVK87A4KyC0T97J7CBJpps4VD-Lgls1ip2cwLH2XXkBlV4bHwbFSCwi0Y/s400/DSC01479-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262910623463143202" border="0" /></a> - eu, la urcare in prima zi -<br /></div><br />ClujNapoca-SatuMare-Nyiregyhaza-Miskolt-Kosice-Presov-Poprad-StarySmokovec- garaPopradskePleso ajungem pe la 1:30 AM duminica, in gara dorm deja 2 oameni, ne punem si noi la un somn. Dimineata vine, friguroasa si cu cer senin. Este tarziu, pornim in sus doar pe la 10, vine o tanti si ne cere 6 euro (160SK) pentru 1 zi de parcare. Platim.<br /><br />De la masina se urca pana la lacul(pleso) Poprad la 1500m. Este si un drum asfaltat, dar noi am ales poteca care duce prin padure. De la lac, inca 2-3 minute pe poteca larga marcata cu rosu, trecem peste 2 podulete de lemn si in stanga apare o poteca intre jnepeni care este inchisa cu o bariera si este o tabla ca "Intrarea turistilor strict interzisa". Noi nu stim slovaca asa ca intram pe aici. In Tatra intr-adevar nu e permis parasirea potecilor marcate si camparea, dar daca vad ca esti alpinist (ai corzi etc) atunci te lasa in pace. Poteca este clar vizibila si urca aproximativ 1:30 h pe <a href="http://www.tatry.nfo.sk/stit.php">valea(dolina) Morenei(Zlomiska)</a>. Cautam bolovani imensi (marcati cu om de piatra) sub care stim ca sunt amenajate bivuacuri bune. Astfel de "bivuacuri" sunt si langa lacul Inghetat (Ladove) dar noi gasim unul sub turnul care pazeste intrarea in valea Zlomiskova, aici macar e soare aproape toata ziua.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgg0Mc4-WgFtYW8VZMdWXdQ5qRG9oTWPYcWz__Y9vV7qf6VWxgdNG379IJQiR2dm1Yfp46lG_uIAUX1z6n7_uxr-KD9x4wM4zKCBMLIlB3jPFqQ4rq0V1g3KRLfOzuPsXoelsB4O_GUE8/s1600-h/DSC01697-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgg0Mc4-WgFtYW8VZMdWXdQ5qRG9oTWPYcWz__Y9vV7qf6VWxgdNG379IJQiR2dm1Yfp46lG_uIAUX1z6n7_uxr-KD9x4wM4zKCBMLIlB3jPFqQ4rq0V1g3KRLfOzuPsXoelsB4O_GUE8/s400/DSC01697-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262910141690030050" border="0" /></a> - in fata bivuacului, in spate se vede balaurul cu 3 capete (Tatra, Draci, Sirkan) -<br /></div><br />Vremea e perfecta, mancam linistiti. Pe la 1 PM ne gandim ce sa facem azi. Dupa ce exploram un pic valea decidem sa urcam pe turnul care se innalta chiar deasupra bivuacului nostru. Alegem la vedere un "traseu" cam de II/III si ii dam drumul. Pe la 2 intram. Catararea este relaxanta si placerea este maxima. Ajungem pe varf pe la 5:30 dupa 5 lungimi parcurse.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY-E_iS3Zwi0UhSGXBbm9hChkdkcjSXbJzq7GYw7vrbJR_L_rQPanYG_kjPyLuVP4VeU3ZawRKf-CZoaup7PITPiNuj7urzgsCt2VUC8wZpX5WOUwUPGW0cCiM4-XmRzcVcareEOrcGb8/s1600-h/DSC01700-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY-E_iS3Zwi0UhSGXBbm9hChkdkcjSXbJzq7GYw7vrbJR_L_rQPanYG_kjPyLuVP4VeU3ZawRKf-CZoaup7PITPiNuj7urzgsCt2VUC8wZpX5WOUwUPGW0cCiM4-XmRzcVcareEOrcGb8/s400/DSC01700-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262910145168407794" border="0" /></a>- ruta noastra pe vf. Zlomiscovu -<br /></div><br />A fost mai lung decat ne-am gandit. Sus facem poze povestim, dar observam ca se insereaza repede. Coborarea o facem deja pe intuneric, la lumina frontalelor. Coboram pe un valcel abrupt, plin cu zapada inghetata. Decidem sa facem rappel, pentru ca era destul de periculos (nu aveam la noi nici pioleti si nici coltari). Prima lungime este printr-un horn de aproximativ 30m dupa care se mai deschide. Dupa asta mai facem 3 sau 4 rapeluri pana dam de teren mai plat. Nu este luna, si valea este intr-o bezna completa. Noroc cu frontalele bune, reusim dupa jumate de ora sa dam (ca printr-un miracol) de bivuacul nostru.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOkpsCh134lfiAzw7sPZMkiMtsl110ZC6Kl67ijxcWOl3GjeTbN7a8HIU6Ym1cDUI43Tgs5SIXf0IhUdoCl5-EEKHuo3InS1UH-9vt9D16RVR050lq-18Xiu1kIAa4uJrQ0_-56F4YLiY/s1600-h/DSC01543-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOkpsCh134lfiAzw7sPZMkiMtsl110ZC6Kl67ijxcWOl3GjeTbN7a8HIU6Ym1cDUI43Tgs5SIXf0IhUdoCl5-EEKHuo3InS1UH-9vt9D16RVR050lq-18Xiu1kIAa4uJrQ0_-56F4YLiY/s400/DSC01543-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262909939268746034" border="0" /></a>- lacul Poprad vazut de pe varf -<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhD_A36eMfAz2dKyxfVGUVU-CCyz21j3WCafM6a6IZt2fhGWP05SsmZmKVADVo-VTDYx-Y0NfzOINRxuqSxfKCUQDU-cAo6SXlVOSJKYK2i1TgpK5LsmXAegfOvTV67E3BHZFGW3Weh3c/s1600-h/DSC01552_0006-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhD_A36eMfAz2dKyxfVGUVU-CCyz21j3WCafM6a6IZt2fhGWP05SsmZmKVADVo-VTDYx-Y0NfzOINRxuqSxfKCUQDU-cAo6SXlVOSJKYK2i1TgpK5LsmXAegfOvTV67E3BHZFGW3Weh3c/s400/DSC01552_0006-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262909938871284930" border="0" /></a>- noaptea ne invaluie foarte repede -<br /></div><br />Promitem sa nu mai repetam experienta asta si sa fim mai precauti. Ne punem la gatit, facem o mancare de fasole buna, tragem doua guri de palinca de prune si-i dam la somn.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5CIfWsheD6X7yuWsu0LVzg0ZeISgGhRr-hkwwNvXDc-DVm9koRnlA5JZ7H_ah_bt_hhsh9Y8Xwewkw-aMgktSbF7gzbnGFa6_eNksWZRgJrPqIK5rUnwb9MsFOvMfADjcUH4LPIWDek4/s1600-h/DSC01563-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5CIfWsheD6X7yuWsu0LVzg0ZeISgGhRr-hkwwNvXDc-DVm9koRnlA5JZ7H_ah_bt_hhsh9Y8Xwewkw-aMgktSbF7gzbnGFa6_eNksWZRgJrPqIK5rUnwb9MsFOvMfADjcUH4LPIWDek4/s400/DSC01563-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262909944374411202" border="0" /></a>- atmosfera din micul si confortabilul nostru bivuac -<br /></div><br />Nu este frig, sunt +5 grade. Avem saci buni + o folie, ne asteapta o noapte si un somn bun. Pe la 4 AM ma trezesc ca ceva umbla la pungile de la picoarele mele. Buimac de cap, ma speriu si incep sa urlu sa ma agit. Se trezeste zi Zoli si incepe sa rada de mine. ne culcam inapoi dar iarasi simtim ca ceva este acolo. Incet, ne punem frontalele si vedem o cumatra cum sta la intrare si umbla intr-o punga. Luam pungile, ni le punem la cap sa nu mai aiba acces la ele, si-i dam la somn, linistit ca nu e vre-un spirit sau un dracusor. Dimineata observam ca ne lipseste o paine. Vulpea asta aprape ca a mancat o franzela intreaga. Suntem putin nervosi, dar asta e, ce putem face altceva decat a ne amuza de situatie. Este tarziu cand pornim la catarat, este deja 11AM.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiytSqBXKiyOACUL_RpHzcnFfk7ccr44f7_iVeI4BpnvFF_S8J0S41Qw6Wlt6hgg1O8YD_nt0x8YZ8IxlVqv9cWLH2ttpgtT2_T8ZjHM2zhO0It8vtBm3RgUHDrnte-YDwu73arKeb5MC8/s1600-h/DSC01590-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiytSqBXKiyOACUL_RpHzcnFfk7ccr44f7_iVeI4BpnvFF_S8J0S41Qw6Wlt6hgg1O8YD_nt0x8YZ8IxlVqv9cWLH2ttpgtT2_T8ZjHM2zhO0It8vtBm3RgUHDrnte-YDwu73arKeb5MC8/s400/DSC01590-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262911924472084354" border="0" /></a>- in drum spre intarea in crasta Vestica a varfului Draci -<br /></div><br />Dupa urcusul de aproximativ 1 h pe grohotisul haotic ajungem la baza peretelui SV al varfului Draci. Am venit sa cataram creasta Vestica. Ne echipam si-i dam bice. Dupa 5 ore suntem in varf. Catararea este fantastica. Traseul este nepitonat. Noi l-am facut din 5 lungimi (4 de perete + 1 de creasta) cu o coarda de 60m pe care am intins-o complet in 3 din cele 5 lungimi. Posibilitatile de asigurare sunt bune, am folosit mult nucile si friendurile. E bine sa ai si anouri si bucati de cordelina. Intr-o regrupare am batut si un piton, dar nu era absolut necesar. Granitul este gri, compact si foarte aderent. Orientarea nu-a pus probleme in vreo 2 locuri, dar pana la urma am gasit pasajele corecte si am reusit sa trecem mai departe.<br /><br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeWW9ci9lZHAcOgGgpVj6yEL4X7Qadz_pk-9nonUvV1-Zizi9ySGLdhwK3ZwwZbxs8g1KYXJ2SLRPZDEae9hzTGgBCt9sZELCe4EBexsc_MMYBBEAi6m8z6WrVTtyRDwUIQVP6xw6Zn8Q/s1600-h/DSC01591_6-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeWW9ci9lZHAcOgGgpVj6yEL4X7Qadz_pk-9nonUvV1-Zizi9ySGLdhwK3ZwwZbxs8g1KYXJ2SLRPZDEae9hzTGgBCt9sZELCe4EBexsc_MMYBBEAi6m8z6WrVTtyRDwUIQVP6xw6Zn8Q/s400/DSC01591_6-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262909944267782738" border="0" /></a>- in prima lungime -<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7RZx1Y4V81r3qFk2yIvRbYVuwG4EZo3HaExRIhOaf4Dz8Q0xiE5toFkun4AdiXL1Nsn4OsCvFlK2hRa3KwNxXb06iu4xTQRhb2DOJIeAM8W3J9bjI1x1YjjuNodL34XCFhk9BNTCTAnI/s1600-h/DSC01617-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7RZx1Y4V81r3qFk2yIvRbYVuwG4EZo3HaExRIhOaf4Dz8Q0xiE5toFkun4AdiXL1Nsn4OsCvFlK2hRa3KwNxXb06iu4xTQRhb2DOJIeAM8W3J9bjI1x1YjjuNodL34XCFhk9BNTCTAnI/s400/DSC01617-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262910133043577122" border="0" /></a>- a doua regrupare -<br /></div><br />Este mai mult un perete, decat creasta. In lungimea 3 este o rampa (diedru larg) cazut spre stanga, lung de aproximativ 30m. Dupa aceasta se continua in sus, in perete pe un sistem de diedre pena atingi linia crestei. Aceasta a 4 lungime mi s-a parut cea mai grea, dar poate doar datorita faptului ca este foarte expusa. Pe <a href="http://www.tatry.nfo.sk/stena.php?kod=0127075:Dra%E8%ED-%9At%EDt:2523">situl cu topo-uri</a> l-am gasit marcat ca si "J Piller" varianta 1a cu gradul IV, dar eu l-am simtit de 5/5+ sustinut. La fel si prietenii dinaintea noastra au spus acest lucru, asa ca tre avut grija cu aceste gradatii. Ajunsi sus, constatam din nou ca este foarte tarziu asa ca nu mai facem poze ci ne grabim sa gasim intrarea pe linia de rappel (in total am facut 5 rappeluri a cate 30 metrii). Gasim linia, ne uitam in jos, memoram repede. Vine din nou intunericul peste noi, ne punem frontalele si ne relaxam. Stim ca nu e voie sa ne grabim, facem totul ca la carte, incet si sigur. Punctele de rappel nu sunt nici ele amenajate asa ca e bine sa aveti cordelina la voi. Ni nu prea am avut si de aceea am folosit nodul autodesfacator sa ne recuperam de 2 ori cordelina si am last si un piton in urma.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh07F8TI5j0rlUbgZTecWzPH6-C2XIGqf9qPw7kKWQVirUfJf1PSP8FRXcfq9FiGJSuOiSc-IndF-r3XC4N3Nf8PvCOqB6qzhiqa4hRXiIZjQzsuYHsj0mEJEsZhaR6VgP_mgcOAzBUDlQ/s1600-h/DSC01708-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh07F8TI5j0rlUbgZTecWzPH6-C2XIGqf9qPw7kKWQVirUfJf1PSP8FRXcfq9FiGJSuOiSc-IndF-r3XC4N3Nf8PvCOqB6qzhiqa4hRXiIZjQzsuYHsj0mEJEsZhaR6VgP_mgcOAzBUDlQ/s400/DSC01708-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262910469224738914" border="0" /></a>- traseul urmat de noi la urcare(rosu) si la coborare(visiniu) -<br /><br /></div>Pierduti printre grohotis, ccautam vreo 2 ore bivuacul, dar pana la urma il gasim. Mancam bine si deja ne pare rau ca maine trebuie sa plecam acasa.<br /><br />Dimineata urmatoare, pe un timp extraordinal, lasam in urma aceste locuri si luam directia Clujului. Tura noastra a fost una relaxata, poate un pic prea relaxata, dar acest lucru a facut sa fie o aventura si o tura de neuitat.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWtlRW0IfLU9rrz6lBkxvZ9dPjZ2FxJJfaIoP6setD0Aegy6eFP48Cv1ZXyLu-vd9_irzU-j5brVRa06oKEL5GjGn1zucZKJ9HlorxGdscrGvhr73ccGd7QALGfYkYWv66XOLltTljG_8/s1600-h/DSC01701-1200.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWtlRW0IfLU9rrz6lBkxvZ9dPjZ2FxJJfaIoP6setD0Aegy6eFP48Cv1ZXyLu-vd9_irzU-j5brVRa06oKEL5GjGn1zucZKJ9HlorxGdscrGvhr73ccGd7QALGfYkYWv66XOLltTljG_8/s400/DSC01701-1200.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5262912780837124578" border="0" /></a>- daca cineva ma mai intreaba de ca fac asta, o sa le arat aceasta poza -<br /></div><br />Oricum, pozele cred ca vorbesc de la sine, daca vreti sa vedeti mai multe <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Tatra2008#">aici</a> le gasiti.Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-5751864662863452832008-09-03T02:44:00.000-07:002009-06-30T22:30:48.158-07:00Alpi - Elvetia 2008Pentru vara lui 2008 am planuit o tura in muntii Tien Shan pe varful Khan Thengri dar din lipsa de bani (si poate si entuziasm), nu ne iese miscarea. Decidem sa mergem in Alpi, varianta mai accesibila financiar si emotional.<br /><br />Intr-un fel avem nevoie de un relax de la toate hartogariile si procesele legate de <a href="http://gorkysblog.blogspot.com/2007/11/elbrus-am-reusit-sa-urcam.html">calatoria spre est (Elbrus) de anul trecut</a>. Simpt ca in aceasta tura ne-am reincarcat un pic bateriile si la anul o sa avem fuleul necesar organizarii si implinirii unei ture in muntii Tien Shan sau Pamir.<br /><br />In cadrul asociatiei batem la toba planul nostru din acest an si se ivesc 10 oameni dornici sa participe. Inchiriem 2 masini si in 2 August o luam la talpasita spre Elvetia. Dupa nenumarate dureri de cap cauzate de constructia autostrazii din Slovenia ajungem intr-un final pe malul Adriaticii la Izola unde petrecem noaptea facand baie si dormind pe plaja. Dimineata o luam din nou la drum, stabatem nordul Italiei si ajungem dupamasa in Randa unde ne cazam la campingul Attermetzen.<br /><br />Primul obiectiv este varful <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/150215/alphubel.html">Alphubel </a>(4206m), un varf mai comod si usor, pe care dorim sa ne aclimatizam. Urcam cu masinile in satucul (catun) Taschalp (aprox. 2200m) de unde pe jos inca vreo 600m diferenta de nivel pana pe un platou mare deasupra cabanei TashHutte(2701m).<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM75qSmNQQWnyGltCQftynf33_icMF2jiq0rpWzWVrEYU9fP2TNtyN42-p87cfglY0z5OjXcXV-3HKpuHFpXMe9pHhd-bb3JsS2EViZ99cDF2fYIbr3hHl3i2R6_62zzrGevkYbHYHeIM/s1600-h/alphubelCamp-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgM75qSmNQQWnyGltCQftynf33_icMF2jiq0rpWzWVrEYU9fP2TNtyN42-p87cfglY0z5OjXcXV-3HKpuHFpXMe9pHhd-bb3JsS2EViZ99cDF2fYIbr3hHl3i2R6_62zzrGevkYbHYHeIM/s400/alphubelCamp-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241778740320075554" border="0" /></a>- un loc frumos de campare, sub vf. Alphubel -<br /></div><br />Peisajul si locul unde punem corturile este superb, pe partea cealalta a vaii se vede Weisshorn, Zinalrothorn si se vede si ceva din varful Matterhorn. Deasupra noastra ascunsa dupa nori troneaza Alphubel. Dimineata cu o pornire mai tarzie (pe la 5:30 AM), trecand peste cateva greturi si ameteli ajungem destul de usor pe varf. Cei 1400m diferenta de nivel trec usor si destul de monoton. Prima data poteca prafuita dupa care un pic de ghetar pana in sa. Din sa urmeaza o creasta un pic expusa ce urca destul de monoton, fiind intrerupta pe la 4000 de metri de o portiune de aproximativ 100m lungime de gheata (firn) la gradu 40-45. Aici e bine sa ai 2-3 suruburi de gheata, dar sunt si ceva stalpi in care poti asigura. Dupa asta intri pe platou unde gasesti si o denivelare mai mica pe care este marcat varful. Poze, ciocolata, ceai, bucuria catorva care acuma se afla prima data pe un varf de peste 4000m, ceata, vant ... cam asta a caracterizat cele 15-20 de minute petrecute acolo. Per total, acest varf nu mi-a dat emotii deosebite, a fost mai mult ca o plimbare, bineinteles cu efortul de rigoare, necesar urcarii pana la 4000m. Este primul patrumiar pe care simp ca l-am facut lejer, comod, fara emotii. Acest sentiment a fost cel mai placut pe acest munte.<br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFVcsdmxlijvOw3NkaLCnNF9C2W2gKYlrryf0CbjgooviSik1qY6JxeF-pLzRDvuDg1jstPJMiEJGYK6hwP9Vb_U3HgFk0LOdpG-qbtYCQ1jyWM-cGVInDxwz5V0DB9iog8qO6pyvhkVA/s1600-h/csoportkep.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFVcsdmxlijvOw3NkaLCnNF9C2W2gKYlrryf0CbjgooviSik1qY6JxeF-pLzRDvuDg1jstPJMiEJGYK6hwP9Vb_U3HgFk0LOdpG-qbtYCQ1jyWM-cGVInDxwz5V0DB9iog8qO6pyvhkVA/s400/csoportkep.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5353359450872908946" border="0" /></a>- echipa pe vf. Alphubel -<br /><br /></div>Dupa coborare, consultam putin prognoza pe baza acestuia luam decizia ca ne putem permite sa mai campam inca o noapte la 2800m. Toata dupamasa, dupa o baie in paraul rece, o petrecem facand plaja si gatind. Seara coboram la cabana sa bem o bere. Noaptea trece usor si dimineata coboram comod la masini dupa care jos in Randa din nou. Aici ne dam seama ca am uitat o prelata de cort sus. Nu-mi dau seama cum s-a intamplat, dar s-a intamplat. 2 dintre noi nu stau pe ganduri, pornesc inapoi dupa ea. In cateva ore sunt inapoi in camping, cu prelata cu tot.<br /><br />Doi dintre colegi decid sa urce pe <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/150275/dom.html">Dom</a>, restul pornim spre cabana WeisshornHutte (2932m) avand de parcurs 1600m diferenta de nivel. Poteca ne duce la inceput prin padure, unde gasim tufe mari de zmeura, dupa care iese in pajistea alpina si urca prin serpentine pana la cabana. De la cabana peisajul este minunat. Deasupra noastra Weisshorn (care pare foarte aproape) si Zinalrothorn se innalta semet prezentand pereti impresionanti. Peste vale, lantul de munti Michabel cu aproape toate varfurile vizibile (Dom, Taschhorn, Alphubel, Rimpfischhorn, etc.) , grupul Monte Rosa, Lyskamm, Castor si Polux, Breithorn.<br /><br />Cabana este destinatia finala pentru catva dintre noi, restul avem in plan urcarea pe varful <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/150253/weisshorn.html">Weisshorn</a> (4506m) pe creasta estica (AD, creasta cu catarare pena in gradul III- si zapada/firn pana la 45 grade, chiar inainte de varf). Avand deja <a href="http://gorkysblog.blogspot.com/2007/06/buna-dimineata-soare.html">experienta Matterhornului</a> stim ca trebuie sa pornim devreme, sa ne miscam rapid, sa avem grija la roca friabila si sa fim cu ochii pe vreme. Dupamasa trece si noi ne culcam devreme incarcati de tensiune. Stim ca la 2AM se da trezirea generala si la 2:45 se porneste pe varf.<br /><br />Dimineata in loc de trezire generala se anunta ca afara este viscol. Parca bucurosi intr-un fel ne culcam inapoi si-i dam la somn. Pe la 8 dimineata cand ne trezim afara straluceste soarele si vremea este buna. Tristetea, ca nu am pornit pe varf, ne-o consolam cu faptul ca nici ghizii nu au pornit. Pe la 10, dupa un mic dejun grasut decidem sa urcam in sus o vreme, macar portiunile pe care o sa trebuiasca sa le parcurgem pe intuneric. Parsurgem ghetarul si ajungem la intrarea in creasta care conduce pana sus pe creasta principala. Eu decid sa ma intorc si sa ma odihnesc, colegii parca atrasi de o forta invizibila decid sa urce pana sus, pana la FrustuchPlatz, un platou mic in jur de 4000m chiar la intrarea in creasta principala. Pe drumul de intoarcere petrec timpul cu meditare si fotografierea florilor de munte pe care le intalnesc in cale. E absolut fantastic cum natura i-si face simtita prezenta chiar si aici in aceste locuri desertice ... trebuie doar sa deschizi ochii si a o vezi.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaEccwDpbr2nieRnNCD6D_4TEAyBp93_diROlxTSAlstUlTv9zeu2R8pgK0veHrmZH2SscLJ-L6ZKv4WBElEspS7DchUQz04eNVCAr22nA0M01nN_0oIdFlUtUYCC45ud8zmvUPopw6VE/s1600-h/edelweiss-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaEccwDpbr2nieRnNCD6D_4TEAyBp93_diROlxTSAlstUlTv9zeu2R8pgK0veHrmZH2SscLJ-L6ZKv4WBElEspS7DchUQz04eNVCAr22nA0M01nN_0oIdFlUtUYCC45ud8zmvUPopw6VE/s400/edelweiss-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241778750936207826" border="0" /></a>- floare de colt (edelweiss), regina muntilor -<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp-psYzViisCYk9y1YzbAWUOSJ_LknG9-g6b64EAIGDdQbO4nm9-KQGeTWo3fvMZQGnOFndNPl_pSFw6gegsmO0MU_si9B8ZFgZwwp9OAKQLRlhaYkUkOv-39yeV6GLCy1j2A2ojwZuTk/s1600-h/floare-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp-psYzViisCYk9y1YzbAWUOSJ_LknG9-g6b64EAIGDdQbO4nm9-KQGeTWo3fvMZQGnOFndNPl_pSFw6gegsmO0MU_si9B8ZFgZwwp9OAKQLRlhaYkUkOv-39yeV6GLCy1j2A2ojwZuTk/s400/floare-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241780436819101602" border="0" /></a>- nu stiu numele florii dar era superba -<br /></div><br />Dupa parcurgerea ghetarului, stau pe morena si incerc sa absorb caldura soarelui si energie ... stiu ca o sa am nevoie de asta maine.<br /><br />Dimineata urmatoare se da trezirea din nou la 2AM. Vremea este buna, cerul instelat si prognoza pe inteaga zi este perfecta. Nu e timp de pierdut ... sarim din pat, coboram in sala de mese unde mancam ceva pe apucate. Ne echipam si pornim. Nu-mi dau seama de ce, dar iarasi pornim ultimii ... in fine, ne miscam bine in sus si la intrarea in creasta deja suntem in fata catorva echipe.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfOX_kpueb80eSzKtbYbdozn_v9bG_4femNst8uIy95N-bXv2MoKL5hv1c4_22amK0l8r8eFyrKe9ru-ZiflaWXWgmouJRsV_N6U1GlR9ynOk_3GwYnbrgtQMSIGKNxwBVkNO7P-qSsjY/s1600-h/intrareaInCreasta-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfOX_kpueb80eSzKtbYbdozn_v9bG_4femNst8uIy95N-bXv2MoKL5hv1c4_22amK0l8r8eFyrKe9ru-ZiflaWXWgmouJRsV_N6U1GlR9ynOk_3GwYnbrgtQMSIGKNxwBVkNO7P-qSsjY/s400/intrareaInCreasta-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241780440617050258" border="0" /></a>- intrarea in creasta (aprox. 3500m), de aici totul devine technic si periculos -<br /></div><br />Ajungem bine la FrustuchPlatz, suntem ok fizic si psihic si suntem in grafic cu timpul. Nu zabovim mult, mancam un baton de ciocolata si bem ceva ceai, dupa care pornim pe creasta principala. Dupa un timp observam ca suntem singurii din grupul nostru care mai continua, restul fac cale intoarsa din acest punct de la 4000m. Unii pentru ca nu le place catararea pe acest frig de -1/-2 grade, restul pentru ca pur si simplu nu simp in suflet chemarea varfului. Pot sa-i inteleg si pe unii si pe altii fiindca sunt momente cand si eu simp aceasta descumpatare, totusi ma bucur ca sunt in coarda cu 2 oameni care vor sa mearga mai departe.<br /><br />Creasta urca in nivel doar aproximativ 150m si este lunga de poate 1km. Este cea mai expusa creasta pe care am parcurs-o vreodata, totusi nu e periculoasa (in afara catorva portiuni) fiind foarte compacta si posibilitati de asigurare foarte bune. In afara celor 4 sau 5 turnuri (geandarm) care trebuiesc urcate mai prezinta si cateva portiuni foarte inguste (late de aprox 20cm si lungi de 10-15 m). Aceste portiuni sunt cele mai periculoase, pentru ca le treci ca si un acrobat pe sarma si nu ai unde sa pui asigurare. Pe tot parcursul crestei in partea dreapta este peretele nordic (aproximativ 60-70 grade de firn si gheata cu un drop de aproximativ 1500m pana la ghetar) iar pe partea stanga este peretele sudic (roca de aproximativ 55-60 grade si un drop similar da pana la 1500m). Acesta expunere combinata cu portiunile de creasta subtiri unde prectic poti sa pasesi doar un picior in fata celuilalt, i-mi dadea o senzatie ciudata in stomac ... parca nici nu puteam sa respir in aceste portiuni. Trebuia sa fi foarte concentrat sa nu faci nici o miscare gresita.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWYRfIrKTjBPR__nVkLsEY5FU2dLD9E6_sMx8aV-JcL74L0vDh3aA1A2l-r6eVbnZU4f0DEYH357flBcBdPQQxyzNWVHWYq9XETpRcJiVWlaHBPqsHdDBjeCGY8tpNxHHCPoyrbFVro6U/s1600-h/gerinc1-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWYRfIrKTjBPR__nVkLsEY5FU2dLD9E6_sMx8aV-JcL74L0vDh3aA1A2l-r6eVbnZU4f0DEYH357flBcBdPQQxyzNWVHWYq9XETpRcJiVWlaHBPqsHdDBjeCGY8tpNxHHCPoyrbFVro6U/s400/gerinc1-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241780433325736034" border="0" /></a>- pe creasta proincipala, dupa ce intram pe zapada -<br /></div><br />Dupa parcurgerea crestei urmeaza inca aproximativ 350m diferenta de nivel de o creasta de zapada, creasta lunga si la fel de expusa. O alunecare aici ar fi probabil fatal si autofranarea practic imposibila din cauza inclinarii. Decidem sa continuam legati in coarda, in ciuda faptului ca in asemenea situatii este cand e mai bine sa nu se lege oamenii intre ei. Faptul ca suntem legati ne da un sentiment de siguranta si ma gandesc ca tot timpul unul dintre noi avea pioletul infipt adanc in zapada, ceea ce putea fi salvator in cazul unei caderi. Parcurgerea acestei creste ne ia mult timp si este foarte obositoare.<br /><br />Intalnim catva care se intorc deja (aveau avans de aproximativ 1 ora) dar erau oameni cu ghizi, care, ma-m covins acum, sunt niste masinarii inumane. Un francez era practic tarat in jos de pa varf, halucinind si neputund face doi pasi. La caban am aflat ca dupa ce au ajuns la cabana, un elicopter a trebuit sa evacueze francezul pentru ca era intr-o stare critica de epuizare totala. Nu pot sa nu-i admir pe acesti ghizi care sunt foarte puternici si rapizi, si care se pot misca pe un asemenea munte in atata siguranta, carand si tractand efectiv dupa ei un turist ... de multe ori fiind nevoiut sa-i aduca jos total epuizati. Totusi, nu inteleg de ce trebuie sa forteze asa de mult. Ce rost mai are pentru acesti oameni care ating varful epuizati fizic si psihic, ce rost mai are, ce placere mai are tura in sine. Doar faptul ca pot spune ca au stat pentru cateva minute pe varf.<br /><br />Sa ma reintorc la ale mele, inainte de varf urmeaza o portiune inghetata de aproximatix 15m unde am folosit si un surub de gheata, dupa care urmeza o catarare de aplroximativ 30-40m printre blocuri pana pe varf.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirDOHO16gHIZ1uOwU69BJ1hsoLhlYCPUMpAbqP-TLK3648Caso7jp3RIsnlsBI4Qos0P9w-AsJy0UoKqa_v1QHGd5s5KMWdUyQz2leKcC_rFUK_wx-SiUF0VHY0qTvgzfbLrN8xrmT8Nk/s1600-h/weisshorn-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirDOHO16gHIZ1uOwU69BJ1hsoLhlYCPUMpAbqP-TLK3648Caso7jp3RIsnlsBI4Qos0P9w-AsJy0UoKqa_v1QHGd5s5KMWdUyQz2leKcC_rFUK_wx-SiUF0VHY0qTvgzfbLrN8xrmT8Nk/s400/weisshorn-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241780588160997346" border="0" /></a>- pe Weisshorn (lay back, relax, take it easy) -<br /></div><br />Varful este marcat cu o cruce de 2m si este foarte destul de mare sa incapa aproximativ 5-6 oameni pe el. Panorame este unica, se vede Grand Paradiso, Mont Blanc si grupul Aquile si normal, toti muntii din regiunea Valis.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-VPy7ULpuwwm1V8q8ZkcuqHP6kuL6REcdQ2rMpJU0vSQUAzI7hMZSJDfuBSWsaQueEge370k1871sZhH19KabJ4SCSi6cGuTTWFOtdIOO6CUsEtuXSU0O7nynSsEKQY4_Rps554WYSg8/s1600-h/pano_weisshorn-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 564px; height: 225px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-VPy7ULpuwwm1V8q8ZkcuqHP6kuL6REcdQ2rMpJU0vSQUAzI7hMZSJDfuBSWsaQueEge370k1871sZhH19KabJ4SCSi6cGuTTWFOtdIOO6CUsEtuXSU0O7nynSsEKQY4_Rps554WYSg8/s400/pano_weisshorn-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241780437469858274" border="0" /></a>- panorama de pe varf (spre sud) -<br /></div><br />Sentimentele simtite aici au fost confuze. Am simtit bucuria atingerii varfului, am simtit unicitatea momentului, am simtit panorama, mi-am simtit camarazii, am simtit mandrie si implinire dar principalul si dominantul sentiment a fost unul de ingrijorare. Vremea era frumoasa, eram in grafic cu timpul, totsi i-mi era un pic frica de drumul de intoarcere. Nu doream sa mai trec o-data prin toate acele pericole ... dar alta cale in jos nu era.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGfET1bkh5MFW8bi6IzIreMqx2hSPcbAcrYXm0vDxZLCufqfd3IxWEU4wRkQ-E3rmBJaZpRiMFfamduuYr0Hg1BtYCMq0S8UX7ZifJng-OrukSW94n_MdKK0c0sOp1OwuXgshUnbbBe6Q/s1600-h/coama_dragonului-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGfET1bkh5MFW8bi6IzIreMqx2hSPcbAcrYXm0vDxZLCufqfd3IxWEU4wRkQ-E3rmBJaZpRiMFfamduuYr0Hg1BtYCMq0S8UX7ZifJng-OrukSW94n_MdKK0c0sOp1OwuXgshUnbbBe6Q/s400/coama_dragonului-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241778737785357186" border="0" /></a>- coama dragonului -<br /></div><br />Asta e foarte important in asemenea locuri, sa stii can sa te intorci, pentru ca a ajunge pe varf este "usor", uitandu-te tot in fata si tragand inainte ... totusi trebuie gandit dincolo de varf, pentru ca tura se sfarseste in momentul cand ajungi inapoi la cabana. In cazul in care nu esti foarte pregatit te poate cuprinde o panica paralizanta pe un asemenea varf unde esti izolat de difultatile oricarei variante de coborare.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUhDnk2Dj1j7mjl_Eqe3IKfwuR9seyt_DCbOqsTFbHJbj2dxbCr4ojS104NB7rRj58LT8OKJd3Sx975ffT-G_7-cZ-42UUaLhpwnGA8cqUCO2EnBNkC_cKdptKd3qvE-HPMXTno0IzOQI/s1600-h/walkingtheair-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUhDnk2Dj1j7mjl_Eqe3IKfwuR9seyt_DCbOqsTFbHJbj2dxbCr4ojS104NB7rRj58LT8OKJd3Sx975ffT-G_7-cZ-42UUaLhpwnGA8cqUCO2EnBNkC_cKdptKd3qvE-HPMXTno0IzOQI/s400/walkingtheair-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241780584054115906" border="0" /></a>- tot ce-mi vine in minte este "Walking in the air" de Nightwish -<br /></div><br />Intoarcerea la cabana ne-a dat unele emotii, mai ales pentru ca s-a inmuiat un pic zapada si se lipea de coltarii nostrii asa incat a trebuit sa fim foarte atenti si foarte inceti (trebuind sa ne curatam coltarii aproape la fiecare pas). In total tura a durat in jur de13 ore. Am pornit de la cabana la 4:15, am ajuns pe varf in jurul orei 11:00 si am ajuns inapoi la cabana in jurul orei 17:00. Doi prieteni ne-au asteptau la cabana ceilalti coborasera deja. Dupa ce am mancat un pic, decidem sa coboram si noi astfel pe la 18:00 pornim in jos spre camping. 1600m diferenta de nivel mai jos, pe la ora 22:00 ajungem in camping unde ne intampina ceilalti prienetni. Aici aflam ca cei doi care urcasera spre Dom, au resuit sa urce pe verf asa ca ii felicitam cu mare bucurie. A fost o zi lunga, care a inceput la 2:00 si s-a terminat la 22:00 dupa 1600m diferenta de nivel urcati pe un traseu technic si 3200m coborati. Dupa un dus lung si cateva guri de vin ii dau la somn, un somn bine meritat si fericit.<br /><br />Toata ziua urmatoare am petrecut-o odihnindu-ne si facand o mare plimbare prin Zermat pentru a cumpara cateva cadouri si a vedea festivalul de folclor organizat in acel weekend.<br /><br />Urmatoarea zi, luni, am pornit spre <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/151179/pizzo-badile.html">PizBadile</a>. Pentru mine PizBadile era favoritul acestei ture, planuiam <a href="http://www.summitpost.org/route/157024/nordkante.html">creasta nordica</a> si <a href="http://www.summitpost.org/route/158554/cassin-route.html">traseul Cassin</a>. Pe drum ne-a ploat, corturile le-am tras pe ploaie in campingul din Bondo, toata seara a ploat, dimineata ploau, toata ziua a ploat si prognoza (din mai multe surse) arata ploaie pentru inca 4-5 zile.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTHDPDlqbsDMD9VGJ05h-XunuSnfTJbFgrwDJBD-0hEyNxzQ583guSV7U92gxxr6mGHuxK4Q4ybl3Q2gNB4a2dADAMMjyrrFf8AfM1ODde6SgUUWjs6ssrSSpDt1-IdUw4zlCn3IIKbJA/s1600-h/rain-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTHDPDlqbsDMD9VGJ05h-XunuSnfTJbFgrwDJBD-0hEyNxzQ583guSV7U92gxxr6mGHuxK4Q4ybl3Q2gNB4a2dADAMMjyrrFf8AfM1ODde6SgUUWjs6ssrSSpDt1-IdUw4zlCn3IIKbJA/s400/rain-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241780442762004786" border="0" /></a>- ploaie si ceata care ne-a primit la PizBadile -<br /></div><br />Cel mai devreme puteam catara peste 7 zile, si nu aveam atata timp de asteptat. Ne-am intrunit pentru a decide ce sa fie. O masina a hotarat sa porneasca spre casa cu o escala mai lunga in Izola pe marea adriaticii, cealalta masina a decis sa mearga in Dolomiti.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje9g8dzpwhBNlv2-nX0mqzGKZCw4BY-JgusKmxuFC7JFaeXTHxdbidSohRl5H9p0DPn8AofzBVYJCNBuMLZZaLv7b3tiHLoF4oGgsahRaeHJ-1qj9cuNoVxpVhW1NKlcKe2lNurttfqBQ/s1600-h/dolomites-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje9g8dzpwhBNlv2-nX0mqzGKZCw4BY-JgusKmxuFC7JFaeXTHxdbidSohRl5H9p0DPn8AofzBVYJCNBuMLZZaLv7b3tiHLoF4oGgsahRaeHJ-1qj9cuNoVxpVhW1NKlcKe2lNurttfqBQ/s400/dolomites-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241778741364293074" border="0" /></a>- Dolomitii, o foarte mica parte din ei -<br /></div><br />Noi eram masina care a pornit spre casa. Ajunsi pe autostrazile din nordul Italiei vremea s-a inbunatatit simtitor si ne-a apucat parerea de rau ca nu ne-am dus si noi in Dolomiti. Decidem sa mergem spre dolomiti si noi, ne sincronizam cu ceilalti sa ne intalnim in locul cutare si cutare. Spre mirarea noastra (fiindca am calatorit pe autostrada) ajungem cu mult inainte celorlati la locul stabilit si decidem sa mergem mai departe pana gasim un loc unde putem petrece noaptea.<br /><br />Locurile prin care am trecut au fost superbe, inimaginabile statiuni de munte prin Dolomiti, la fel ca in povesti. Este o alta lume asta, aici se vede diferenta, parca am fi de pe planete diferite. Dar asta e, cascam gura si mergem mai departe. Totusi nu reusec sa nu ma gandesc la o comparatie dintre o statiune de la noi din tara (sa zicem Borsa din muntii Rodnei) si o statiune de aici (de exemplu Canazei). Nici nu pot fi comparate, oamenii urmaresc acelasi tel in ambele locuri (profitul) dar modalitatea este total diferita. Asta e.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf-iCNSuDEz2DPT0-7EVmOU2Q4rAigk7v6zrW7FcqJSyg1LVI7ajgkuOlPUoZQ2YMFlv6jx-FxtsTKPLx9PRS0lZ5zrevfK0JX_FBaqchuf9pHzQDxvevf-YUhlV_XfWWOK55oqZWYzTQ/s1600-h/dolomitessleep-700.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf-iCNSuDEz2DPT0-7EVmOU2Q4rAigk7v6zrW7FcqJSyg1LVI7ajgkuOlPUoZQ2YMFlv6jx-FxtsTKPLx9PRS0lZ5zrevfK0JX_FBaqchuf9pHzQDxvevf-YUhlV_XfWWOK55oqZWYzTQ/s400/dolomitessleep-700.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5241778742403347682" border="0" /></a>- posibilitati de "campare" -<br /></div><br />Gasim un loc bun de petrecut noaptea, si peste cateva ore vin si ceilalti asa ca suntem din nou in formatie completa. Ziua urmatoare este ploioasa. Ajungem in Cortina d'Ampezzo unde vizitam orasul pe ploaie. Ne tot gandim ce sa facem cum sa facem, dar faptul ca prognoza meteo arata si pentru aceasta zone vreme ploioasa timp de cateva zile ne duce spre decizia finala de a pornii spre casa, astfel ca dupamasa ne prinde deja in Izola la baie.<br /><br />Ziua urmatoare, joi, cu o escala la Budapesta, o petrecem pe drum. In dimineata zilei de vineri, pe la ora 4:00 i-mi pun capul pe perna de la mine de acasa din Cluj. A fost o tura, poate un pic pre lunga, cu succese si cu tristeti (cauzate de vreme) dar a fost bine ... am fost in munti, am vazut locuri noi, si am mai invatat ceve, si asta e tot ce conteaza.<br /><br />Mai multe poze poti vedea <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Alpok2008#">aici</a>.Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-40883385574367437362008-07-21T06:31:00.000-07:002008-07-22T01:28:28.871-07:00Catarare de vara pe Bucura II, RetezatWeekendul trecut am fost in Retezat. A fost un ultim antrenament (sa zicem asa) inainte de <a href="http://kodiakok.go.ro/m5_alpok_Svajc2008_frame.html">tura noastra din Alpi pentru 2008</a>. Tipic cum suntem obisnuiti deja, vineri dupa servici ne urcam pe cai si-i dam bice spre Carnic. Vreme trece vreme vine si iata-ne noaptea pe la 1 prin padure ca si niste licurici pe cararea ce conduce spre cabana Gentiana. Nu ma mir ca a mei nu ma inteleg, ca in momente ca astea nici eu nu ma inteleg pe mine insumi. In fine, sper ca dimineata sa-mi aduca iluminarea. Ajungem la cabana noaptea la 2, dar e multa lume. Loc am fi avut, dar inauntru este miros de munte si innabuseala, asa ca decidem sa dormim afara. Gasim un loc ferit de umezeala sub ceva brazi si punem de un somn.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihXcUEbznqRaoVjGbSIA8AGi_Rw-35F3b4IIYK3q7xpzl9t5SWJ07lV5lbqPIVKk2JDGo5MefMOThKxMt09XaO-BoGAEGRCns-RxVLHNm1tzDxwseRJWYJD3nDHub9e6-zOSA8yXMStGc/s1600-h/somn.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihXcUEbznqRaoVjGbSIA8AGi_Rw-35F3b4IIYK3q7xpzl9t5SWJ07lV5lbqPIVKk2JDGo5MefMOThKxMt09XaO-BoGAEGRCns-RxVLHNm1tzDxwseRJWYJD3nDHub9e6-zOSA8yXMStGc/s400/somn.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225491638787400818" border="0" /></a>- locul unde am dormit -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Dimineata ne trezim tarziu, mancam incet, nu ne grabim. Bem un ceai, sortam echipamentul, facem rucsacii si pornim spre <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Retyezat2008Julius/photo#5223955059792479954">Bucura II</a> abia pe la 11. Cabanieru ne spune ca ar trebui sa fim deja acolo ... si are dreptate ... da ne-am cam saturat de atatia ani de atata alergare. Mergem domol, radem si povestim. Facem poze, ne oprim la lacul Pietrele, stam in iarba si lenevim la soare ... parca nepasatori cu planurile pe accea zi.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCSBy4mTS-YzMEV4kzoPYrl7x-MfYZQqFLPDZsCPKQa1yuXAZLg0j7Ag0vHACgOLL6fcF2-0-cRdnoPuXdwJ832b1DI8RkhhYDh4vZpGyq5vOJeVjusjOuMcKtsMucvn4BtCfIuXL7Jbk/s1600-h/bucura2.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCSBy4mTS-YzMEV4kzoPYrl7x-MfYZQqFLPDZsCPKQa1yuXAZLg0j7Ag0vHACgOLL6fcF2-0-cRdnoPuXdwJ832b1DI8RkhhYDh4vZpGyq5vOJeVjusjOuMcKtsMucvn4BtCfIuXL7Jbk/s400/bucura2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225492077264726354" border="0" /></a>- Bucura II vazut de la Bordul Tomi (valea Pietrele) -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Ajungem intr-un final sub peretele Bucura II unde fiecare i-si alege traseul. Eu cu Zoli optam pentru Furcile(3B), un traseu pe care nu l-am urcat inca, un treseu din care ne atrage marele diedru de aproape 2 lungimi de coarda din partea superioara. Gasim cu greu intrarea, placuta de marcaj (dupa reamenajarile facute de Mec) fiind un pic greu de gasit. In fine, gasim placuta si primele pitoane si dupa ce ne echipam pornim in sus. Arata destul de usor asa ca decidem sa pornim in bocanci si sa ne luam espadrilele mai sus undeva daca e cazul. Trecem de primul pasaj, un horn de aproximativ 4-5 metri dupa care urmeaza ca si un fel de valcel cu pietre instabile. Pe ultimele 20 metri nu mai gasesc pitoane, si dupa ce se termina coarda bat 2 pitoane si il asigur in sus si pe Zoli. Merge el mai departe pana unde incepe diedrul mare care se vede si din poteca. Aici ne luam espadrilele si incepe practic partea mai interesanta a traseului. Pornirea este mai nasoala un pic, fiind prize mari, dar orientate in jos si exterior. In diedru mergem pe peretele stang putin deasupra ierburilor si astfel totul este minunat, fiind o catarare frumoasa, pe prize mici dar definite. Ultima portiune, iesirea din horn, este interesanta si un pic infricosatoare. Este un horn mare si urat, de care nu te poti folosii si practic treci pe langa el, pe un perete cu prize putine dintre care 80% se misca, cu ultima asigurare cu mult sub tine. In fine, poate am fost numa eu un pic incrispat. Ajungem in creasta dupa care coboram pe un valcel mare din stanga inapoi spre baza traseelor. Ajunsi jos ne punem sa mancam un pic, este deja ora 5. Nu prea avem chef sa mai cataram, dar Zoli ocheste o fisura frumoasa ce duce spre regruparea 2 din traseul "25 Octombrie". Fisura este la aproximativ 50 metri in stanga intrarii in traseu. Ma intreaba daca nu am chef sa urc pe acolo, astfel ne decidem sa incercam. Urc in sus pe fisura aproximativ 10 metri dupa care un traverseu orizontal stanga de aprox 2 metri si un pasaj in sus de 2-3 metrii ma scoate pe o platforma inierbata. In continuare este o fisura larga si putin surplombata de aproximativ 6 metri. Incerc, ma duc pana aproape de capat dar ma blochez (nu gasesc iesirea), ma dau inapoi. Mai stau un pic, bar un piton la baza fisurii si incerc din nou, dar ma blochez tot acolo si ma reintorc. Decid sa ocolesc prin dreapta aceasta portiune pe ceva brane de iarba, dar ceva din mine ma face sa ma reintorc si sa incerc din nou. Ma urc a treia oara dar ma blochez in acelasi loc. Reusesc sa bag un umar in fisura si sa ma blochez cumva astfel sa am o mana libera cu care sa caut prize. Gasesc ascunsa - aproape la limita posibilitatilor de intindere (am 1.80m innaltime) - o priza foarte buna (pe care noi o numim Mikulas - adica buzunarul lui Mos Craciun) din care reusesc sa ies din pasaj. Simpt o bucurie enorma ca am reusit sa ies pe aici si ca nu a trebuit sa ocolesc. Ma trece un sentiment de reusita. In continuare urmeaza un horn frumos de aproximativ 7-8 metri in care gasesc 2 pitioane foarte vechi. Dupa horn urmeaza o portiune de catarare pe o placa cu prize bune dupa care ating linia crestei si dau exact de regruparea 2 din traseul "25 Octombrie". Acesta lungime de coarda are aproximativ 45 m si se caracterizeaza prin faptul ca este compacta cu prize bine definite. Nu cred sa aiba mai mult de gradul 5/5+. Am folosit 4 nuci de dimensiuni mijlocii, un anou si un piton scurt. Ajunge si Zoli sus dupa care urmam linia lui "25 Octombrie". La parcurgerea celei de-a 4 lungimi a traseului, portiunea cu placa expusa, cea mai grea din traseu, simpt in fiecare por al corpului bucuria si frumusetea catararii alpine. Partener adecvat, prize adecvate, peisaj adecvat, temperatura adecvata ... este perfect. Ajungem sus pe varf pe la ora 8 seara, dar ziua este lunga asa ca suntem relaxati.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZSqqWRO8cInfDsiS8-LoiSbtflXJu4eXn7LKttYSKNVgByJvg_0ZwwZSH6LccnhF8oD4PpO92jPI0EpQmifL_8Eym7rjb1FxKj-9m1XjL8C6oI83SFOXpXrBDwGPuX9H5PJ7DGwfKBUk/s1600-h/primaZi.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZSqqWRO8cInfDsiS8-LoiSbtflXJu4eXn7LKttYSKNVgByJvg_0ZwwZSH6LccnhF8oD4PpO92jPI0EpQmifL_8Eym7rjb1FxKj-9m1XjL8C6oI83SFOXpXrBDwGPuX9H5PJ7DGwfKBUk/s400/primaZi.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225492586997463570" border="0" /></a>- la sfarsitul primei zi - doi priteni fericiti -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Ajunsi inapoi la cabana, decid din nou sa dorm afara (Zoli decide sa doarma inauntru), o decizie inteleapta pentru ca eu am reusit sa dorm (aer, liniste - adica tot de ce Zoli nu a avut parte).<br />Ma trezesc duminica dimineata pe la 7 si deja incep sa intru in priza. Este ziua cea mare in care ar trebui sa repetam <a href="http://alpinet.org/main/articole/show_ro_t_premiera-traseul-frontal-in-peretele-nordic-al-varfului-bucura-ii-muntii-retezat_id_1873.html">traseul Frontal</a> (4A/5+/7lc) din peretele Bucura II, un treseu deschis in 2005, si care nu are nici o asigurare pusa. Ma rog doar ca si Zoli sa fie in toane si sa aiba chef de el. Adevarul e ca si eu sunt un pic amortit si apatic. Dupa un mic dejun bun si cateva ceaiuri decidem sa incercam. Ajungem sus sub perete si pornim in traseu destul de tarziu, pe la ora 11:30. Prima lungime corespunde total descrierii si este destul de usor de identificat. A doua lugime deja ne da probleme de orientare fiindca pe schita apar 2 diedre langa care ar trebui sa trecem prin dreapta, dar pe care nu le vedem (nu le putem identifica).<br /><div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRWRoIZp03IGrdvlDHHxHhQC0Mtw7E-ZAm1LCkO2CIUn3MbQ8ol8xHJ92-HyAXgck1WLJ3kERsk4NV6YnD8dDDpuluyaVf4ZcmuQDpr38ohpL0WUvp3__pfu0PQgUn1a0sOsJC5bcYYVI/s1600-h/FrontalLC2.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRWRoIZp03IGrdvlDHHxHhQC0Mtw7E-ZAm1LCkO2CIUn3MbQ8ol8xHJ92-HyAXgck1WLJ3kERsk4NV6YnD8dDDpuluyaVf4ZcmuQDpr38ohpL0WUvp3__pfu0PQgUn1a0sOsJC5bcYYVI/s400/FrontalLC2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225493434177217890" border="0" /></a>- in a doua lungime din Tr. Frontal -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Dupa cateva tatonari, decidem sa mergem in oblic stanga in sus, peste ceva placi foarte frumoase care sunt destul de greu de protejat nefiind fisuri in ele ci doar forme de scurgeri de apa. Aici am simtit cei mai grei pasi din treseu, care mi s-au parut nu de 5+ ci mai degraba de 6, dar probabil lipsa mea mare de experienta si faptul ca era ceva nou pentru mine ma facut sa apreciez astfel. Dupa ce se termina placile ma uit in sus si vad hronul descris la a 3-a lungime si ma orintez catre el. Reguparea o facem in horn deasupra marelui tanc. O regrupare comoda (fiindca te puteai sprijunii cu spatele pe marele tanc) dar foarte "psihedelica", si expusa, si rece si ... asta e, tacem, filam si mergem mai departe. Hornul nu este foarte greu, dar este urat fiind plin de zgura uscata si pe alocuri surplombata si in plus totul se misca. Pare si se simpte infricosator, nu as vreu sa cad aici ... Iesirea din horn este frumoasa pe roca compacta si aderenta.<div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjhZ0II2dUSj1VjxxDPb7nc-0i8Ra7mkklM5z5pAB8JvgeLwfSpSJMOiySLthQUL0VTtc_usY_hn6G52aJApIoZpDP4eS_QDZtFEB14aitJDlvu7MoQ_Mpxi0vdNytmzYvUjGgx9k2yG4/s1600-h/Hornul.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjhZ0II2dUSj1VjxxDPb7nc-0i8Ra7mkklM5z5pAB8JvgeLwfSpSJMOiySLthQUL0VTtc_usY_hn6G52aJApIoZpDP4eS_QDZtFEB14aitJDlvu7MoQ_Mpxi0vdNytmzYvUjGgx9k2yG4/s400/Hornul.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225494389386823250" border="0" /></a><br /> - dupa iesirea din horn -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Urmatoarea lungimie este usoara fiind practic de gradul II sau III. Lungimea a 5-a incepe la baza unui diedru foarte bine definit de aproximativ 15 metri. Este o catarare frumoasa unde se pot folosii foarte bine anourile pe peretele din partea dreapta.<br /><div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhajHLfKsSt00yUUxoL8OY7xcE37XCPq7hYCfSnXTWoxZ58pNm4-GupehUydcR8l5kSnZt_RO9DRmdqIdDKvkpn9xu4UmOeUTW_cX2KLssL32_jf5jpgfIBBIZstlGQtrhmJA3lrc0oKGM/s1600-h/FrontalLC5.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhajHLfKsSt00yUUxoL8OY7xcE37XCPq7hYCfSnXTWoxZ58pNm4-GupehUydcR8l5kSnZt_RO9DRmdqIdDKvkpn9xu4UmOeUTW_cX2KLssL32_jf5jpgfIBBIZstlGQtrhmJA3lrc0oKGM/s400/FrontalLC5.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225495000150108466" border="0" /></a><br /> - diedrul din lungimea 5 -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Dupa iesire ma orientez (dupa ghid) spre dreapta unde regrupez de un tanc mare. Aici ne blocam, nu stim pe unde continua traseul. Nu reusim sa ghicim pe baza descrierilor pe unde merge traseul, asa ca decidem sa continuam de capul nostru.<br /><div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgl0rcSFOhuriGYco3Gixu7KUwpr5yr0lfcsAhjMOd0Afs5olhn_YxXIbqlIur7mCLurfDtsK2D7bn8aUkNsl6sFIIP01d58X5JF6-ORYLZza4GKC5DmW5QYIq3zX_tttFM7GjckSCqBOw/s1600-h/Cautare.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgl0rcSFOhuriGYco3Gixu7KUwpr5yr0lfcsAhjMOd0Afs5olhn_YxXIbqlIur7mCLurfDtsK2D7bn8aUkNsl6sFIIP01d58X5JF6-ORYLZza4GKC5DmW5QYIq3zX_tttFM7GjckSCqBOw/s400/Cautare.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225495125109332626" border="0" /></a>- pierduti ... un pic -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Dupa o brana de iarba ajungem la baza unui perete de aproximativ 15-20 metri pe care il abordam direct peste o surplomba care ne scoate in creasta. Acest traseu mi-a lasat un fel de gust dulce-acrisor. Are portiuni frumoase, dar si portiuni urate (friabile, periculoase). Cu toate ca nu are asigurari puse, posibilitatile de asigurare sun bune si fiecare punct de regrupare din descriere este bine gandit si confortabil. Pentru oamenii cu mai putina experienta (cum am fost si noi) as recomanda sa duca si cateva pitoane pentru ca pot crea sprijinul psihologic necesar parcurgerii traseului. Daca nu am fi avut pitoane probabil ne-am fi intors din perete si nu l-am fi parcurs.<br /><div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjuoRXiXf7OC24gRw2zeOUqLGNjXaFPlX-7lW2Sdc5srCN__X7AtyxDdwjewBK8LMVdfvCtvBcp1nAeMcJ7U_-leG4_i37Ux6zhh1Bt8WeJ2eMrUiN-Fq7WB0j20jllZoWXpKMYkVhSbI/s1600-h/adouaZi.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjuoRXiXf7OC24gRw2zeOUqLGNjXaFPlX-7lW2Sdc5srCN__X7AtyxDdwjewBK8LMVdfvCtvBcp1nAeMcJ7U_-leG4_i37Ux6zhh1Bt8WeJ2eMrUiN-Fq7WB0j20jllZoWXpKMYkVhSbI/s400/adouaZi.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5225495183569507170" border="0" /></a>- dupa traseu -<br /></div><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br />Odata ajunsi in creasta ne intalnim cu doi colegi (care ne asteptara se ne faca cateva fotografii in portiunile finale ale traseului) si impreuna porniram spre Gentiana. Aici un scurt popas: mancat, baut ceai, facut bagaje ... dupa care ii dam bataie in jos spre masini. Ajungem undeva seara pe la 10 la masini, si luni la 3 dimineata suntem deja in Cluj.<br />Mai apuc sa dorm un pic inainte de a merge la servici, ma scol buimac de cap, ametit si super obosit ... dar a meritat pe deplin.<br />Cateva poze din aceasta tura poti vedea <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Retyezat2008Julius">aici.</a>Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-84876344742157213822008-05-29T05:35:00.000-07:002008-05-29T06:36:59.518-07:00OeAV - asigurare pentru Alpi si nu numaiNu ne iese miscarea cu <a href="http://gorkysblog.blogspot.com/2007/11/planuri-pentru-vara-2008.html">KhanThengri</a> (o lasam pe anul viitor, sper cu mai mult succes).<br />Ca si varianta mai ieftina am decis sa mergem in Elvetia pentru realiza unele vise mai vechi.<br />Posibilitatile la care ne-am gandit:<br />- <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/150215/alphubel.html">Albhubel</a> (aclimatizare)<br />- <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/150704/t-schhorn.html">Taschhorn</a> (daca mai am timp cat echipa se aclimatizeaza)<br />- <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/150253/weisshorn.html">Weisshorn</a> (obiectiv principal)<br />- <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/151179/pizzo-badile.html">PizBadile</a> <a href="http://www.summitpost.org/route/157024/nordkante.html">Nordkante</a> (relax si aclimatizare cu granitul)<br />- PizBadile <a href="http://www.summitpost.org/route/158554/cassin-route.html">traseul Cassin</a> (obiectiv principal)<br />- <a href="http://www.summitpost.org/mountain/rock/152386/pizzo-cengalo.html">PizCengalo</a> <a href="http://www.climberland.net/glehmann/glehmann_en.htm">creasta NW</a> (daca mai intra in timp si puteri)<br /><br /><br />Ce legatura are asta cu titlul? Pai are legatura, pentru ca e bine sa fi asigurat cand mergi pe munte. Nu de alta, dar in cazul in care trebuie sa te scoata cu elicopterul dintr-un traseu, chestia asta costa o groaza de bani.<br /><br />Ne-am pus capul la bataie si ne-am gandit ce asigurare sa facem. Unicul lucru viabil care ne palpaia prin minte a fost asigurarea oferita de OeAV. Am apelat la cunoscatori sa vad daca exista vre-un club in Romania sau cineva prin care sa devin membru OAV deci automat asigurat, dar nu am gasit nimic ... asa ca am apelat la Google :) si am cautat un pic. Poate trebuia sa fac asta de la inceput :) ... dar am fost un pic cam lenes.<br /><br />Am gasit cum pot sa ma inscriu dar pentru cei care nu stiu ce este acest OeAV o sa fac un scurt rezumat intai, poate le vine de folos candva. <a href="http://www.alpenverein.at/portal/?navid=139">OeAV</a> este un club din Austria, pe numele lui <span class="textFusszeile" id="fusszeile">Oesterreichischer Alpenverein</span>. Membru la acest club poate devenii oricine (din orice tara) daca are platita cotizatia la zi. Prin acest club, membrii beneficiaza de mai multe chestii:<br />1. reduceri la toate cabanele de munte adminisatrate de club (in jur de 700 de cabane)<br />2. asigurare in cazul unei salvari de pe munte (de exemplu daca ai probleme pe un traseu si tre sa te scoata de acolo cu elicopterul, acest club plateste banii facturati de "Salvamont"- ul care te-a salvat)<br />3. etc etc (gasiti mai multe detalii pe situl lor)<br /><br />Pe mine ma intereseaza cel mai mult acesta asigurare (punctul 2), care teoretic este valabila oriunde in lume. Singurul caz concret pe care il stiu este acela cand cativa prieteni au fost ridicati cu elicopterul de pe Monte Rosa si transportati in Italia si OeAV a platit facturile, de fapt ei au prezentat cartea de membru si asigurare si facturile au fost trimise direct la OeAV.<br /><br />In Franta salvarea cu elicopterul este platita de stat (deci gratis) fiindca e facuta de armata (asta stiu eu). In Austria/Elvetia/ Italia salvarea cu elicopterul este facturat catre cel salvat si costa mai multe mii de euro. Deci e bine sa ai un fel de asigurare :) + in Austria aproape toate cabanele sunt administrate de OeAV si ai reducere de 50% + si la alte cabane se ofera reducere la membrii OeAV (de exemplu in Elvetia reducere de aprox 20%)<br /><br />Ca sa devii membru:<br /><br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> 1. varianta prin OeAV </span><span style="border-bottom: 1px dashed rgb(0, 102, 204); cursor: pointer; font-weight: bold; font-style: italic;" class="yshortcuts" id="lw_1212063254_3">Austria</span><span style="font-weight: bold; font-style: italic;">: </span><br />Portalul clubului OeAV <a href="http://www.alpenverein.at/portal/?navid=139">aici</a><br />Info despre membership (in germana si engleza) <a href="http://www.alpenverein.at/portal/Mitgliedwerden/index.php">aici</a><br />Formular de aplicare online pentru a devenii membru:<br />a) pentru membru <a href="http://www.alpenverein.at/portal/Mitgliedwerden/Formular_Portal.php?lang=en&beitrag=48,50&empfaenger=mitglied.werden@alpenverein.at&sektion=Hauptverein&art=Standard">standard</a><br />b) intre 19-25 ani sau student (max.27 ani) categoria <a href="http://www.alpenverein.at/portal/Mitgliedwerden/Formular_Portal.php?lang=en&beitrag=36,50&empfaenger=mitglied.werden@alpenverein.at&sektion=Hauptverein&art=Junior">junior</a><br />Nota:<br />Din RO se poate plati doar prin ordin de plata.<br /><br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> 2. varianta prin OeAV Anglia<br /></span>Reprezentanta clubului OeAV in Anglia la <a href="http://www.aacuk.org.uk/?navid=111">portal</a><br />Info despre membership <a href="http://www.aacuk.org.uk/membership.aspx">aici</a><br />Formular de aplicare online <a href="https://www.aacuk.org.uk/ApplicationForm.aspx">aici</a><br />Nota:<br />Nu am calculat dar se poate sa fie un pic mai scump (36 de lire in loc de 48 euro) dar se poate platii prin card.<br /><br />Cam aste e ce am reusit sa aflu. Sper sa ajute pe cine mai pleaca prin afara si se gandeste la asigurare. In orice caz dupa cum am discutat si cu ceva amici din Ungaria, mi-au zis ca nu are rost sa-ti bati capul cu alte asigurari pentru ca prin OeAV iesi cel mai ieftin si mai bine.Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-87523085959960538822008-05-01T03:53:00.000-07:002008-05-01T06:17:45.429-07:00De Pasti in RetezatSunt obosit inca de la aceasta tura, dar este o oboseala frumoasa. Am avut 2 iesiti in Retezat in acesta primavara, ultima a fost de Pasti. I-mi place Retezatul pentru ca e usor accesibil si ofera foarte multe posibilitati. Sunt nenumarate trasee de stanca si nenumarate culoare.<br /><br />In aceasta tura planul nostru a fost sa facem doua ture, una e creasta care incepe in Poarta Bucurei si se termina pe varful Judele iar cealalta e culoarul de zapada din partea dreapta a peretelui Bucura II.<br /><br />Miercuri vorbesc cu Zoli sa decidem daca mergem sau nu .... vremea e nefavorabila, prognoza meteo e nasoala, Csaba Bartok cabanierul de la Gentiana spune ca zapada nu e buna si ca e cald ... totusi, decidem sa mergem, macar petrecem 2 zile la munte .... mergem si mai vedem noi acolo.<br /><br />Sambata dimineata pornim din Cluj, dupamasa la 6 suntem deja la refugiul Bucura. Ne-a batut un pic ploaia, mai sus pe munte a nins si a viscolit ocazional, a fost si un pic de soare ... iar zapada a fost moale si uda, infundandu-ne pana la genunchi. A fost un efort destul de mare sa ne caram rucsacii si pe noi insine prin aceasta zapada pana la refugiu.<br /><br />La refugiu suntem singuri, ne extindem print tot refugiul, mancam, glumin, radem .... e bine sa fii pe munte intre prieteni.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh26rhkpgjd-g4DM9bC41ZlgIvGMT0iI0ODT3tYKQlsQEZBNh6CoXpKOAFqkR266UFHRwUZNWM-mF5G4u03gMr1yAKMyBJMqZ6b0cUCbLP0Is2FUOr3M1nlwmUj9oVTGrtG33v0ZOQL5HA/s1600-h/retyezat0053-800.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh26rhkpgjd-g4DM9bC41ZlgIvGMT0iI0ODT3tYKQlsQEZBNh6CoXpKOAFqkR266UFHRwUZNWM-mF5G4u03gMr1yAKMyBJMqZ6b0cUCbLP0Is2FUOr3M1nlwmUj9oVTGrtG33v0ZOQL5HA/s400/retyezat0053-800.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5195392326070628658" border="0" /></a><br />Vine seara, ne punem sa dormim, suntem cu totii obositi, decidem sa nu punem ceasul sa sune. Cristi se trezeste pe la 6 iese afara, zapada are crusta care cedeaza sub greutatea corpului, este cald (+ 1 grad Celsius). Suntem obositi si blegi, ne culcam inapoi si ne sculam abia pe la 8. Facem ceai, mancam, suntem veseli. Ne gandim la planul de azi (creasta Poarta Bucurei) si speram ca vremea sa fie cu noi. Pornim destul de tarziu spre creasta, abia pe la 9. Zapada este teribila, crusta se rupa sub noi si intram pana la genunchi. Suntem 3, facem urme cu schimbul. Faci cativa pasi comozi si constanti, si la urmatorul brusc intri peste genunchi. Incerci sa iesi, dar intra celalat picior pana la fund. Injuri. Obosesti. Cu toate aste intr-o ora jumate ajungem la intrarea in creasta. Traseul incepe cu 20 de metri de aproximativ gradul 4/5. Suntem imbracati, avem bocanci de iarna, este gheata si zapada in crapaturi si in prize, nu sunt asigurari ... este destul de misto. Trecem acesta portiune, dupa care urmeaza o creasta mai lejera dar foarte expusa care duce pe Judele Mic. La sfarsitul crestei, ai de coborat vreo 10 metri, pe o fata de stanca (aproximativ gardul 3/4) dar poti sa faci si rapel. Urmeaza o sa lunga cu cateva portiuni stancoase si cateva portiuni inzapezite. Nu e greu, dar este extraordinar de frumos. Dupa cateva ore ajungem la capatul traseului in varful Judele. Mancam ciocolata de varf, facem cateva poze, radem, suntem bucursi. La intoarcere spre refugiu vedem capre negre, ne oprin si la admiram indelung. Vremea se strica, incepe sa ninga si sa viscoleasca, se lasa un fel de ceata, e nasol rau ... dar nu ne prea pasa.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4vp2RoVg-9dwoJAEE5166titugwop2Xhjq_74QBSPyoPEGWL52wnF16M_mDXGyMYPXh8g0Z-M1-2wIfB3QjL8ra7Z2ptHaoCyQaImEic5XmOLgZ2c0XhD4kSj0HZ4j4XPfCgZ9Y6oWcI/s1600-h/retyezat0059-800.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4vp2RoVg-9dwoJAEE5166titugwop2Xhjq_74QBSPyoPEGWL52wnF16M_mDXGyMYPXh8g0Z-M1-2wIfB3QjL8ra7Z2ptHaoCyQaImEic5XmOLgZ2c0XhD4kSj0HZ4j4XPfCgZ9Y6oWcI/s400/retyezat0059-800.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5195392038307819810" border="0" /></a><br />Seara din nou maicare si glume. Dimineata din nou lene si pornire tarzie. Dimineata pornim spre casa. In drum ne oprin sub peretele nordic al varfului Bucura II. Incercam sa intram in culoarul de zapada din partea dreapta. Ca sa ajungem la intrarea in culoar, trebuia sa mergem de la poteca vreo cateva sute de metri ... fapt ce ne ia vreo ora afundandune pana la brau in zapada moale. Stim ca pa acesta zapada nu avem ce cauta in culoar, nici nu stiu de ce mai mergem spre intrare, dar mergem .... probabil obisnuinta. Apropiindune de culoar zapada incepe sa-si scimbe consistenta si incepe sa fie mai tare ... si mai tare ... si mai tare ... si noi incepem sa zambim cu gura pana la urechi. Ne punem coltarii si intram in culoar. Miracol, zapada este tare si in multe locuri este gheata. Sunt cateva saritori, dar stanca este acoperita cu un strat de gheata. Este superb. Inclinatia este de aproximativ 60 grade constant. Este o minunatie, nu ne mai saturam. Mergem legati in coarda, fara a regrupa, pe alocuri pun asigurari pentru siguranta ... dar stiu ca Zoli nu o cada, si el stie ca nici eu nu o sa cad ... asta e cel mai minunat lucru, cand ajungi la o astfel de stare de incredere cu un partener si un prieten. Pentru asigurare sunt posibilitati multiple pentru nuci si frienduri in stanca de pe marginea culoarului, iar intr-un loc am putut folosii si un surub de gheata.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghyphenhyphenjxY5HL25pVqWHZresyl_WoTIvT8lk4-YMYZUuVX_4PIPVVplRRedYXMO9Cn0FGQ5R1txal5Y1jKrdEIgOFUuswrE-hHjf5NeNHfkfEmbHXSqJKUAY7XdBv5NCT8HbpVMOA9qus8Qe8/s1600-h/retyezat0014-800.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghyphenhyphenjxY5HL25pVqWHZresyl_WoTIvT8lk4-YMYZUuVX_4PIPVVplRRedYXMO9Cn0FGQ5R1txal5Y1jKrdEIgOFUuswrE-hHjf5NeNHfkfEmbHXSqJKUAY7XdBv5NCT8HbpVMOA9qus8Qe8/s400/retyezat0014-800.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5195393524366504258" border="0" /></a><br />Ajunsi sus pe Bucura II, ne tragem cateva poze si ne imbratisam. Suntem fericiti, cu tot ca vremea nu a fost favorabila si zapada a fost un dezastru, am reusit sa ne indeplinim planurile.<br />Pornim spre saua Bucura din nou, dupa care coboram spre Bordul Tomi unde ne asteapta Cristi cu rucsacii. Cristi a fost destul de nebun sa care singur cei 3 rucsaci pana la Bordul Tomi.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVc-E-222Vz_rx6gBPuOV4hbxsY3aHT2iGEOxrFSNfs6yW37PqFg49bGNPDL4S8xrSNe-bLS8Dk3hjbvgt1UX5g6UdsLKZjyEg2qsNtPwDzHvlVSg-E6uZiG-4oqx_QXy_BjeF2cA7lMk/s1600-h/retyezat0176-800.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVc-E-222Vz_rx6gBPuOV4hbxsY3aHT2iGEOxrFSNfs6yW37PqFg49bGNPDL4S8xrSNe-bLS8Dk3hjbvgt1UX5g6UdsLKZjyEg2qsNtPwDzHvlVSg-E6uZiG-4oqx_QXy_BjeF2cA7lMk/s400/retyezat0176-800.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5195393653215523154" border="0" /></a><br />Sortam echipamentul, il punem in rucsac, si pornim in jos. In drum spre cabana zapada dispare treptat si cum coboram primavara isi face tot mai des simtita prezenta. Ne oprim la insule de flori si le admiram. Sunt flori vii colorate, flori de primavara. Admir mai ales faptul cum o floare asa de mica si aparent fragila, poata sa strapunga stratul de zapada in drumul sau spre viata.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzP0ieRuFobQipIOPy1mS4iv1mBj6jRNsd1dZpYm2cczL_I9g64_aoHOsnxkM7wS_VzLpU905N-2fKXkkcHzfUse-2KCwd-PZzSHm1cJE-a9F0At6uw2C9rpTJQ_HlUibCTgLAt1cnWAo/s1600-h/virag-800.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzP0ieRuFobQipIOPy1mS4iv1mBj6jRNsd1dZpYm2cczL_I9g64_aoHOsnxkM7wS_VzLpU905N-2fKXkkcHzfUse-2KCwd-PZzSHm1cJE-a9F0At6uw2C9rpTJQ_HlUibCTgLAt1cnWAo/s400/virag-800.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5195396998995046770" border="0" /></a><br />La Gentiana ne oprim la un ceai, cabanierul Csabi ne serveste la masuta din fata cabanei. Este soare, bem ceai, mancam o ciocolata. Pe la 4 pornim in jos, spre Carnic unde ne imbarcam in masina si pornim spre casa.<br /><br />Totul este perfect ... cu exceptia unui singur lucru ... reusesc sa lovesc baia de ulei a masinii si sa-l sparg. Noroc ca s-a intamplat destul de aproape de Carnic, si reusim sa ajungem cu masina pe asfalt. Chem un trailer din Cluj, si ajungem acasa pe la 3 noaptea. Ce mai pot sa spun, asta e.<br /><br />Am pus si cateva poze pe net, le puteti vedea dand click <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Retyezat2008Aprilis">aici</a>.Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-68840174755580478372008-05-01T03:12:00.000-07:002008-07-14T02:26:35.351-07:00Poti sa consideri ca te-ai nascut din nou... asa mi s-au adreast medicii care m-au operat. In 1 Ianuarie 2008 se nastea <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Hunor">baietelul meu</a> iar peste 3 zile, in 4 Ianuarie sufeream un accident rutier, pasager fiind intr-un taxi care nu a dat prioritate. Urmarile au fost vertebra C3 de la gat: luxatie si ruptura verticala. Am avut un noroc mare ca nu fac parte din cei 95% care paralizeaza total sa mor in urma unui asemenea accident. Am fost operat la neurochirurgie Cluj unde mi s-a scos o bucatica de os rupta din vertebra si mi s-a fixat vertebra C3 si C4 cu 2 tije de titan si 4 suruburi. Suna urat, si chiar este ... dar ma recuperez incet si sigur.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZoL55A89XiwsgNnHZBAzuFNwSYwaykmHcVXgq7oZkJZbBT-_98QCcsHQxxGDNgRJnYgM4Ro4zbX7pghJ3inZKZikzUBVRLlAuYSlIu6EBPTS0OL54CEeMcMXS0fPX1f4IZ3Fh8y9Pn7s/s1600-h/myNeck.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 370px; height: 274px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZoL55A89XiwsgNnHZBAzuFNwSYwaykmHcVXgq7oZkJZbBT-_98QCcsHQxxGDNgRJnYgM4Ro4zbX7pghJ3inZKZikzUBVRLlAuYSlIu6EBPTS0OL54CEeMcMXS0fPX1f4IZ3Fh8y9Pn7s/s400/myNeck.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5222797248952897506" border="0" /></a><div style="text-align: center;">- radiografie dupa operatie -<br /></div><br />Credeam ca viata se va opri sa ma astepte pana ma refac, dar viata nu s-a oprit ... nici macar nu s-a uitat inapoi. Credeam ca va venii sfarsitul lumii la servici daca o sa lipsesc .... dar sfarsitul lumii inca n-a venit. Mi-am dat seama ca dau prea mare importanta lucrurilor care conteaza prea putin. Mi-am dat seama de neimportanta existentei mele si de faptul ca nu semnific pentru aceasta lume nici cat un strop de ploaie intr-un ocean. Realizare dureroasa dar perfect logica .... daca stau sa ma gandesc un pic.<br /><span style="color: rgb(255, 255, 255);">a</span><span style="color: rgb(255, 255, 255);"><br />a</span><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBsKs4eP47W4Ag3GdWVEPH25oEUEmsyP39NDkZ_bbmocX52UVXQKO4R2LNfb-CSSjPTUGdtqtvTRX2F29geN9vP7o1Pu2mpYv-YlrfzARXhfVbtMdw1PaKdGNsNBS4ZwD-oaGeiwA0RnA/s1600-h/neurochirurgie.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 352px; height: 263px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBsKs4eP47W4Ag3GdWVEPH25oEUEmsyP39NDkZ_bbmocX52UVXQKO4R2LNfb-CSSjPTUGdtqtvTRX2F29geN9vP7o1Pu2mpYv-YlrfzARXhfVbtMdw1PaKdGNsNBS4ZwD-oaGeiwA0RnA/s400/neurochirurgie.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5195401392746590594" border="0" /></a>- poza din spital la 2 zile dupa operatie -<br /></div><br />Timpul petrecut in spital avea ritmul lui lent. La inceput a fost greu sa ma obisnuiesc cu monotonia zilelor, activitatile zilnice constau din cateva evenimente majore: trezirea de dimineata si cele 2 injectii de calmante si stiu eu mai ce i-mi dadeau, vizita prietenilor/familiei, vizita medicilor (acelasi text in fiecare zi), mancarea ... si cam atat. Seara venea intotdeauna, fara sa se lase de asteptat, si incetul cu incetul m-am obisnuit cu aceasta "sechestrare" de lumea de afara. A fost bine intr-un fel, pentru ca m-am odihnit si am avut timp sa cuget.<br /><br />La iesirea din spital am simtit cum ma sufoc in trafic, ma deranja foarte mult tumultul lumii de afara, oamenii care se grabeau, reclamele, culorile ... simteam ca vreau inapoi, in aparenta siguranta a patului meu din spital. Cu toate astea acuma sper sa nu ma mai reintorc acolo nici odata.<br /><br />"Poti sa te consideri ca te-ai nacsut din nou" ... ca un ecou ... acesta era in sufletul meu si in mintea mea. OK, si ce sa fac cu asta, ma gandeam. M-am nascut din nou, pot incepe totul de pe o foaie alba. Eram bucuros si totodata infricosat de aceasta posibilitate ... pana la urma am decis sa nu ma nasc din nou, sa continuu ceea ce am inceput in viata anterioara.<br /><br />Asa ca iata-ma din nou pe blog.Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-60523522527439479832007-11-21T04:52:00.000-08:002007-11-22T01:42:14.013-08:00Planuri pentru vara 2008<div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK7yP5f0YGocvRxUZ3vzzGNB2vlL0c3Jj1gqGBtdK18hpmqxfPvteMh9X10E7hOB3j9aQvrtCjZP2mtds3iRVxs6VBw8WvmcqQtcdtAN5vhW2MouG9cKAep6Ohyg6JcNZxGz6M0rMoaTI/s1600-h/KT_allom.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 259px; height: 193px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK7yP5f0YGocvRxUZ3vzzGNB2vlL0c3Jj1gqGBtdK18hpmqxfPvteMh9X10E7hOB3j9aQvrtCjZP2mtds3iRVxs6VBw8WvmcqQtcdtAN5vhW2MouG9cKAep6Ohyg6JcNZxGz6M0rMoaTI/s400/KT_allom.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5135281052305539442" border="0" /></a><span style="font-style: italic;">- Khan Thengri - Stapanul cerurilo</span><span style="font-style: italic;">r -<br /><br /><br /></span></div>Dat fiind faptul ca ne-am miscat bine pe Elbrus (detalii gasesti in <a href="http://www.mediafire.com/?cl3d2dxznom">aceasta</a> prezentare), pentru vara anului 2008 planuim o tura (expeditie) in muntii Tien-Shan.<br /><br />Obiectivul primar este varful Khan Thengri (7010m). Am ales ruta nordica care este mai grea decat ruta normala(cea sudica) dar este mai putin expusa avalanselor.<br /><br />Traseul atinge si varful Chapaev (6100m), dificultatile tehnice majore desfasuranduse pe creasta ce urca pe acest varf.<br /><br />Costurile pentru o asemenea tura sunt prea mari pentru a putea fi suportate de noi, de aceea suntem in cautare de sponzori. Detalii puteti citii in <a href="http://www.mediafire.com/?aevmzmzxyhl">acest</a> document.<br /><br />Pagina web a expeditiei este: <a href=" http://www.sl2008.selfip.org"> http://www.sl2008.selfip.org</a><br /><br /><a href="http://www.paprikaradio.ro/"><span style="font-weight: bold;">Sponsor media</span></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsi2F3H0UOlLMsFimS2K6hEXrQAcJfmYVnOCsXemgt2JGMoHJB_hyqFa9EY0ZDC5AL2jAFQprH1CjqiRyG32a4gunloOkIR8bUKUIr4iutb1Yd6a7mxhsguOFRS0Fi2QPpkLFf19mlkvM/s1600-h/PaprikaLogo_OKs.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 180px; height: 100px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsi2F3H0UOlLMsFimS2K6hEXrQAcJfmYVnOCsXemgt2JGMoHJB_hyqFa9EY0ZDC5AL2jAFQprH1CjqiRyG32a4gunloOkIR8bUKUIr4iutb1Yd6a7mxhsguOFRS0Fi2QPpkLFf19mlkvM/s400/PaprikaLogo_OKs.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5135282267781284242" border="0" /></a>Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-34721716552104435892007-11-01T03:16:00.000-07:002008-07-23T07:48:47.538-07:00Un weekend in TatraSfarsit de octombrie 2007. Este vineri. Afara ploua cu galeat. Stau la birou ghemiut peste hartogarii si calculator. Ma uit la ceas. Inca vreo doua ore si pornim spre Slovacia. Nu ma pot gandii la altceva decat la asta.<br /> <br /> La ora 5 sar din scaun, i-mi iau la revedere de la colegi si ies pe usa cu un zambet pe buze. Peste o ora deja goneam spre Oradea. Aveam de mers 570 de kilometri. Era ora 6 si trebuia sa ajungem in Poprad la Tesco pana la ora 11(ora Slovaciei).<br /> <br /> 570km - 6 ore, parea imposibil. Acolo aveam sa ne intalnim cu ceva prieteni din Ungaria. A plouat mai tot drumul, si unde nu ploua era ceata...totusi "our spirits were high".<br /> <br /> Cateva curbe mai incolo ajungem pe la ora 12 in Poprad la Tesco. Prietenii erau deja acolo, ne primesc cu covrigei si bere. Afara ploua si noi trebuia sa gasim un loc ferit unde sa putem dormii. Prietenii ne conduc la o statie de tren montan (Tatransky Pleso) acolo ne punem si dormim.<br /> <br /> Dimineata ne primeste fara ploaie dar totusi uda, mohorata si amortita. Ce era sa facem, nu am venit 600km degeaba ... facem bagajele, ne urcam in masina si mergem la Tatransky Lomnic si urcam cu telecabina si dupa aia pe jos pana in caldarea sudica de sub varfurile Lomnic si Kesmarky.<br /> <br /> Este pe la amiaz, in ciuda cetei groase decidem sa intram intr-un traseu usor, creasta sudica ce urca pe varful Kesmarky. La intrarea in traseu curge in jos o cascada :)) este ceata groasa, pana la urma dupa ce urcam cateva zeci de metrii renuntam. Este prea tarziu, este ceata mare, nu cunoastem traseul ... e prea mult.<br /> <br /> Coboram frumos in caldare si urcam pe un jgheab (un fel de strunga) pana sub varful Kesmarky in creasta. Sus ajunge doar Cristi cu 2 prieteni din ungaria. Eu si Zoli renuntam din cauza caderilor de piatra. Sus Cristi face ceva poze de vis si vedem ca varfurile sunt deasupra nurilor.<br /> <br /> Spre seara ne gasim locuri de bivuac si dupa un ceai de busuioc (specialitatea lui Cristi) ne cufundam in somn, in vise si in speranta unei dimineti cu un soare grasut.<br /> <br /> Dimineata vine cu cateva grade in minus, cer senin si fara soare. Mancam ceva si ne decidem sa nu plecam acasa fara nimic caratat. Decidem sa intram in creasta Birkenmayer (gr. III/IV) ce urca pe varful Lomnic (2642m). Urcam rapid spre intrarea in traseu. Este zapada peste tot si incep sa intre norii peste noi. Avand prietenii din Ungaria in fata noastra decidem sa ii urmam si astfel intram in creasta.<br /> <br /> Aici am cunoscut prima data alpinismul pur. Traseul nu este echipat, eu trebuie sa pun tot. Cataram in bocani, imbracati bine. Pe alocuri stanca este acoperita de zapada. Portiunile expuse soarelui si vantului sunt uscate si super aderente. Catarare este extrem de frumoasa. O creasta expusa, sub noi pe partea stanga este peretele vestic al Lominc-ului (vreo 500m practic vertical).<br /> <br /> Suntem total acaparati de peisaj, de catarare, de aderenta rocii, de frumusetea acestor momente.<br /> <br /> Suntem puti tristi cand se termina totul si nu ne mai ramane doar cobararea...dar aste e. Cabaram in goana sa prindem ultima telecabina in jos. Ajungem la 5 la cabina si constatam ca ultima plecare a fost la 4. Apasati de rucsacii grei (am carat sus echipament ca pentru un asediu) pornim pe jos spre masina. Mai cu o poveste mai cu o gluma ajungem peste 3 ore la masina.<br /> Ne imbracam in hainele de oras si mergem la Tesco unde mancam bine. Este ora 22, suntem la 600km de Cluj si maine dimineata trebuie sa fim la servici. Asta e, decidem ca voi conduce pana ni se face somn, unde ne apuca dormim un pic dupa care, dimineata devreme sa pornim din nou la drum.<br /> <br /> Ma echipez cu o cafea si doua RedBull-uri si ii dam bice. Somnul nu mai vine si pe la 5 dimineata suntem la Cluj. Ma culc vreo 3 ore dupa care fac un dus fosrte lung si fierbinte si pe la 10 sunt din nou aplecat peste hartogarii si calculator.<br /> <br /> A fost un weekend gen kamikaze ... dar a meritat pe deplin.<br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWOT3e6DkZdYr-JRt8aXH_5BaNJ9BWtmJ2sgtBCjcYZphVHvzujbbiXpt_TQuDF9bpGNq_q2HoS7ZOkx9wuHWGTzDSlyNYaphWF4_hJUJcs396-QafkVSgyBUhB3oSvxfg74sb79BocKs/s1600-h/TatraTura05.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiWOT3e6DkZdYr-JRt8aXH_5BaNJ9BWtmJ2sgtBCjcYZphVHvzujbbiXpt_TQuDF9bpGNq_q2HoS7ZOkx9wuHWGTzDSlyNYaphWF4_hJUJcs396-QafkVSgyBUhB3oSvxfg74sb79BocKs/s400/TatraTura05.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127877064038293394" border="0" /></a>Sunt pentru prima oara in acesti munti.<br />Sunt absolut fantastici, ofera posibilitati nelimitate pentru catarat/alpinism.<br />Granitul este superb - sigur ma mai intorc.<br /><br /></div><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHcKAuqrQ3ldMLGEzoc7E8_oHT82YPyxQnKs7C5Hr8oonhle1LfM7Op8b9ntMli_s7IyDaK7zE1uHnlL4MZEAf2QSy8NIjKByOTM0AYjctT7IA7tMNucRXs0ACoqq4Wv1OdehZpZG0fJk/s1600-h/TatraTura06.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHcKAuqrQ3ldMLGEzoc7E8_oHT82YPyxQnKs7C5Hr8oonhle1LfM7Op8b9ntMli_s7IyDaK7zE1uHnlL4MZEAf2QSy8NIjKByOTM0AYjctT7IA7tMNucRXs0ACoqq4Wv1OdehZpZG0fJk/s400/TatraTura06.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846440921472818" border="0" /></a>Bivuac - am gasit un loc super confortabil si aparat de elemente.<br />Nu ne-a suflat vantul, nu ne-a nins ... dar de frig a fost frig.<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFrBHOZzkqCnJ0UYrXaZOQOHug-_rX8DTUIDF4OnFyyUvjlCWxY2RZfCsJ73CbEULgdVVX_kPYFK5wZPDH1C5lnbN0na8FSjuXQJu-faykVaPIe2E3pTbdZCqLf1X5r-MOzBiWDf4a_oY/s1600-h/TatraTura10.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFrBHOZzkqCnJ0UYrXaZOQOHug-_rX8DTUIDF4OnFyyUvjlCWxY2RZfCsJ73CbEULgdVVX_kPYFK5wZPDH1C5lnbN0na8FSjuXQJu-faykVaPIe2E3pTbdZCqLf1X5r-MOzBiWDf4a_oY/s400/TatraTura10.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846449511407426" border="0" /></a>Cristi - ratacit printre bolovani - in drum spre intrarea in creasta Birkenmayer.<br />In spate se vede lacul langa care am dormit, si norii care urmau sa ne acopere.<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcwQ8ng-Mb1T3IkNdwfutylObnS83rRL_AkxFGUkfT9v-XenwA0nm8oMNaW8KW-BnjTlYjqm0QEkhdvA0FOOTrvQ1YPG4Bhzp_MVzRVpFunCzrDFXYMoLQL-R5LJAbAsPCwrEFH99ABF0/s1600-h/TatraTura04.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcwQ8ng-Mb1T3IkNdwfutylObnS83rRL_AkxFGUkfT9v-XenwA0nm8oMNaW8KW-BnjTlYjqm0QEkhdvA0FOOTrvQ1YPG4Bhzp_MVzRVpFunCzrDFXYMoLQL-R5LJAbAsPCwrEFH99ABF0/s400/TatraTura04.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846453806374738" border="0" /></a>Caprele de munte si-au imbracat deja hainele de iarna.<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD9FpyqbrhtAV2mneHTyqPaMwEDqQzoSmqvdN5uhxiv46gweOrRL_IK4lfXe04CkmS9xdcIr9sXBoFXGucjBZOCRuV3uHwAqDR0RMmjLORxa69pWLoT_K4jGTosV-_5IHZ57xxSHrs3Z8/s1600-h/TatraTura09.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD9FpyqbrhtAV2mneHTyqPaMwEDqQzoSmqvdN5uhxiv46gweOrRL_IK4lfXe04CkmS9xdcIr9sXBoFXGucjBZOCRuV3uHwAqDR0RMmjLORxa69pWLoT_K4jGTosV-_5IHZ57xxSHrs3Z8/s400/TatraTura09.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846462396309346" border="0" /></a>Moment de respiro - Zoli si prietenii din Ungaria.<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpQ7pgTm96yoBT8WcK126s62KLB9YJY2jDCedeo9X_hxficKgptguCvfOODpRO12_f_TnZ8OfVKMqHm2os0CAOH66U5D8bGfIgrMTxuUSN7JE5fe0zAHqWItJ18wo7cfoyWY-tdkGBmHA/s1600-h/TatraTura11.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpQ7pgTm96yoBT8WcK126s62KLB9YJY2jDCedeo9X_hxficKgptguCvfOODpRO12_f_TnZ8OfVKMqHm2os0CAOH66U5D8bGfIgrMTxuUSN7JE5fe0zAHqWItJ18wo7cfoyWY-tdkGBmHA/s400/TatraTura11.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846470986243954" border="0" /></a>In traseu - totul este minunat.<br />Roca este superba, posibilatati de asigurare sunt multe.<br /><br /></div><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgha_INwBXjD6p5CMA5IZZtWEsf1f1u-8ZeB8zE61Ja3sUmV48tMOUN1fbJArATekBcznpBa5FuUSZd-TEkQ-F6bp1KzEDwFQ8JurBSnbWg42EOQ8O1tvM4hyphenhyphen3h1UXRHpvrtm33gKlBD5I/s1600-h/TatraTura08.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgha_INwBXjD6p5CMA5IZZtWEsf1f1u-8ZeB8zE61Ja3sUmV48tMOUN1fbJArATekBcznpBa5FuUSZd-TEkQ-F6bp1KzEDwFQ8JurBSnbWg42EOQ8O1tvM4hyphenhyphen3h1UXRHpvrtm33gKlBD5I/s400/TatraTura08.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846256237879074" border="0" /></a>Cristi - un nebun fericit ... la fel ca si noi<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUyVbf7pJ_o4g9RAJNr0Dws9FZBBiG3UR3Yy78cpdVzHAEZkdwNUWs0fpxT-OF8RpMCxCbRAD3GOMuJ-GIShiNqjyrCzoR9GQrxm_shKUtDPIDD-rkZyzUKJNv4TocwuUZqAaC0tOCgNg/s1600-h/TatraTura07.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUyVbf7pJ_o4g9RAJNr0Dws9FZBBiG3UR3Yy78cpdVzHAEZkdwNUWs0fpxT-OF8RpMCxCbRAD3GOMuJ-GIShiNqjyrCzoR9GQrxm_shKUtDPIDD-rkZyzUKJNv4TocwuUZqAaC0tOCgNg/s400/TatraTura07.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846101619056338" border="0" /></a>Zoli ma asigura - acolo sus increderea intre noi conteaza mai mult ca o coarda si cateva asigurari.<br /><br /></div><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXFR58wLZaqgTX2TuG85BCxrqVfaJZhpCqceuXZwOULMubHFVNQKSXpKkxBmy7UuXzqKOADpspfbDAdCinB3aPJa80goWn93TFwIdgii3AIfWSupqizoN-TrvZoLTPllbW0VRCdzwwCeM/s1600-h/TatraTura12.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXFR58wLZaqgTX2TuG85BCxrqVfaJZhpCqceuXZwOULMubHFVNQKSXpKkxBmy7UuXzqKOADpspfbDAdCinB3aPJa80goWn93TFwIdgii3AIfWSupqizoN-TrvZoLTPllbW0VRCdzwwCeM/s400/TatraTura12.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846110208990946" border="0" /></a>Eu in ultimele portiuni a traseului.<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgicFS5nuH1s5e6PqQcpQoJ-fJT9IoCcf81j9kVh2jHiWFQkZBYAV1le6JzxQcjAaha3AucWA4Scx6Q0XJxmxUeUu9SDS0zTjAAZcgmn8kOqWk1GOzRBL7SOk-ZXoyUrmkWpjRYVMXSXUc/s1600-h/TatraTura02.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgicFS5nuH1s5e6PqQcpQoJ-fJT9IoCcf81j9kVh2jHiWFQkZBYAV1le6JzxQcjAaha3AucWA4Scx6Q0XJxmxUeUu9SDS0zTjAAZcgmn8kOqWk1GOzRBL7SOk-ZXoyUrmkWpjRYVMXSXUc/s400/TatraTura02.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846110208990962" border="0" /></a>Camarazii - Zoli pe o placa de IV si Cristi undeva mai jos isi asteapta randul.<br /><br /></div><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxFJvSuCccH5FiN4hT3QRiGwGlqSIfHEB_aJixfdG1mXiywfQjZUGhZ6LGBViZxlS0wMpx2XZsOQt3usrTPLCgJLOeNyMcfh6iXExeFK2JatWmLvsPTmRMZDdMQoWMJbyiadyI6mWgFYc/s1600-h/TatraTura01.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxFJvSuCccH5FiN4hT3QRiGwGlqSIfHEB_aJixfdG1mXiywfQjZUGhZ6LGBViZxlS0wMpx2XZsOQt3usrTPLCgJLOeNyMcfh6iXExeFK2JatWmLvsPTmRMZDdMQoWMJbyiadyI6mWgFYc/s400/TatraTura01.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846118798925570" border="0" /></a>Pierduti undeva intre cer si pamant.<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXYpTnmNWy5r22_r0ugMtCortLW6-rOU2Ltdr6jMeHvmZkzKdvzL94sQFQcF6AybrGHex0fLTehbi6ugm7x7Aiw6pFmqr-CXA_txgwX8nOxDgFqtk3-3gtuTV9tu_HZuoyxQ5Mfx09x0g/s1600-h/TatraTura03.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXYpTnmNWy5r22_r0ugMtCortLW6-rOU2Ltdr6jMeHvmZkzKdvzL94sQFQcF6AybrGHex0fLTehbi6ugm7x7Aiw6pFmqr-CXA_txgwX8nOxDgFqtk3-3gtuTV9tu_HZuoyxQ5Mfx09x0g/s400/TatraTura03.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5127846118798925586" border="0" /></a>Eu la iesirea din traseu - simpt ca traiesc cu adevarat.<br /><br /><div style="text-align: center;"><br /><div style="text-align: left;">Mai multe poze gasiti <a href="http://picasaweb.google.com/alparkatona/Tatra2007Oct">aici</a>.<br /></div><br /></div></div>Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-37983685793375989772007-11-01T03:15:00.000-07:002007-11-20T06:52:21.535-08:00Elbrus - am reusit sa urcamElbrus ... ar fi atatea de povestit. Toata aceasta tura incepe sa se sedimenteze, mi se limpezesc gandurile si toate trairile incep sa le simpt si sa le pot explica. A fost o tura de succes, cel mai mare succes a fost faptul ca nu ma avut nici un fel de probleme administrative. Am reusit sa rezolvam toate actele si sa trecem de fiecare control (am avut cateva) fara nici un fel de problema. Ce este foarte clar acuma, e faptul ca o asemenea tura presupune mult mai mult decat urcatul unui munte. Toata logistica legata de o asemenea tura, fac din el un eveniment mai important decat urcatul unui cincimiar. Ca sa ajungi la baza muntelui este un chalenge in sine: bani, vize, transport, permise. Aproape ca as avea curajul sa afirm ca este mai dificil sa ajungi sub munte decat sa urci pe el. Noi am urmat cu strictete lucrurile pe care le-am mai scris pe acest blog si nu am avut nici un fel de probleme. Despre aceste lucruri (detalii administrative) puteti citi <a href="http://gorkysblog.blogspot.com/2007/06/elbrus-info.html">aceasta</a> publicatie de pe blog.<br /><br />In loc sa descriu cu cuvinte ceea ce am trait eu acolo sus pe acel munte, mai bine va las sa le traiti si voi printr-o prezentare PowerPoint pe care o puteti download-a de <a href="http://www.mediafire.com/?cl3d2dxznom">aici</a>. (pozele folosite in prezentare sunt facute de Lori, Cristi si de mine)<br /><br />Multumesc celor care ne-au fost alaturi atat financiar cat si sentimental. Multumesc sponsorilor care prin donatiile lor au facut posibil aceasta tura si multumesc prietenilor si celor care au crezut si ne-au sustinut.<br /><br />Pentru mine aceata tura a fost o cotitura pentru ca s-a adeverit faptul ca daca crezi foarte tare in ceva si daca ai un vis si te lupti pentru el atunci acest vis poate deveni realitate.Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-15613359713107317892007-07-24T05:56:00.000-07:002007-07-24T06:25:38.542-07:00Mont Blanc - via Gouter - 2007<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb73lhiMfxqffVAyilLb2H-3uA7Bnonh9NAfpjqK7GEkNbxs1sJiB6YUo6g9xKvpCJxyRzkU6SUKjFiCDyVCGFvVpaN6jMHyiQuWjOhSrkTJd1a3HlSonDTLvg7imWLx8SBFtU1iuOihs/s1600-h/IMG_5027.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5090750462425538274" style="WIDTH: 414px; CURSOR: hand; HEIGHT: 308px" height="276" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgb73lhiMfxqffVAyilLb2H-3uA7Bnonh9NAfpjqK7GEkNbxs1sJiB6YUo6g9xKvpCJxyRzkU6SUKjFiCDyVCGFvVpaN6jMHyiQuWjOhSrkTJd1a3HlSonDTLvg7imWLx8SBFtU1iuOihs/s320/IMG_5027.jpg" width="414" border="0" /></a><br /><span style="font-size:85%;"><em>- vârful şi gheţarul Bossons văzut dinspre Chamonix -</em></span><br /><em><span style="font-size:85%;"></span></em><br /><br />Mont Blanc este primul vârf pe care nu mi-a reuşit nici din a doua încercare.<br /><br />Prima data am încercat dinspre platoul Midi pe ruta <em>Chamonix – Midi – Mont Maudit – Mont Blanc du Tacul – Mont Blanc</em>. Asta a fost în August 2003, şi timp de 5 zile a fost furtuna mare ... care nu ne-a dat nici măcar şansa să încercăm. Atunci am fost pe barba mea, acuma deja am făcut pe ghidul.<br /><br />Este o agenţie din Ungaria, <a href="http://www.ikaland.hu/">http://www.ikaland.hu/</a> pentru care ducem unele ture din Alpi. Am dus deja câteva ture, dar încep să simt că nu se merită; nu financiar, ci psihic şi sentimental. Este bine că totul este plătit pentru tine şi mai iei şi ceva bani, dar nu te poţi relaxa nici un moment, nu poţi să savurezi muntele, nu eşti acolo pentru tine ci pentru alţii ... şi atunci nu prea mai are farmec. Oricum nu traiesc din asta, şi acele 21 de zile libere pe an sunt prea puţine.<br /><br />De data asta timpul nu a fost la fel de furios ca şi data trecută, totuşi norii si vântul care dominau peste 4000m nu ne-au permis să urcăm pe vârf. Acuma am încercat ruta <em>Les Houches – cabana Tete Rousse – cabana Gouter – Dom du Gouter – refugiul Vallot – Mont Blanc</em>. <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSkN9sL40WWqig1jqVGU_tGeK0x4to_nkfXtbDnynquMimlt5cZPDo4BE38VOOvWbCWmNq1zKQB3KPzFN9bWHWjlSp6BqpBHir0uKf3pzN12CZWw_9lb5oNhZDVVdSom0dwZBWd4LBUeI/s1600-h/ShowLetter.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5090748362186530514" style="CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSkN9sL40WWqig1jqVGU_tGeK0x4to_nkfXtbDnynquMimlt5cZPDo4BE38VOOvWbCWmNq1zKQB3KPzFN9bWHWjlSp6BqpBHir0uKf3pzN12CZWw_9lb5oNhZDVVdSom0dwZBWd4LBUeI/s400/ShowLetter.jpg" border="0" /></a><br /><span style="font-size:85%;"><em>- ruta urmata de noi -</em></span><br /><em><span style="font-size:85%;"></span></em><br /><br />Am reuşit să ajungem pe Dom du Gouter (4305m) şi de acolo am mai mers un pic până la refugiul Vallot. De aici mai aveam aproximativ 500m diferenţă de nivel, dar starea oamenilor şi timpul ce se desfăşura afară nu ne-a permis să continuăm. Totuşi, în ciuda condiţiilor simt că ne-am descurcat bine, şi faptul că nu am ajuns pe vârf sa datorat în totalitate condiţiilor meteo. De dormit am dormit în corturi lângă cabana Tete Rousse.<br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIy3XfnUrBGm2eRrqaDtgMDyG7WndzDW8JHGuAUW463o-9NE4jGyBc8HRnXNaoiQiJjVWEYg0YJJBX_17WKfD2676DFU2VMTx4KDFOC1jQcqFedyBB1PBp7pzqh8rciuGyWH8ISzy-DhM/s1600-h/IMG_5047.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5090751244109586178" style="CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIy3XfnUrBGm2eRrqaDtgMDyG7WndzDW8JHGuAUW463o-9NE4jGyBc8HRnXNaoiQiJjVWEYg0YJJBX_17WKfD2676DFU2VMTx4KDFOC1jQcqFedyBB1PBp7pzqh8rciuGyWH8ISzy-DhM/s320/IMG_5047.jpg" border="0" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUKl8NlkK4DLpgQK7vG6UjENU7lsX6RMKslEBWNI03BQbb_Gf9_avWQvKJj6NsfK_BC-Qv4rm56RzWxlVemPMW6ulXImtR9xDFTDULq5Mth9gztQ2rj5-FrIY69RyKJx137x1F0lav9Q8/s1600-h/IMG_5046.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5090751342893834002" style="CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUKl8NlkK4DLpgQK7vG6UjENU7lsX6RMKslEBWNI03BQbb_Gf9_avWQvKJj6NsfK_BC-Qv4rm56RzWxlVemPMW6ulXImtR9xDFTDULq5Mth9gztQ2rj5-FrIY69RyKJx137x1F0lav9Q8/s320/IMG_5046.jpg" border="0" /></a><br /><em><span style="font-size:130%;"></span><span style="font-size:85%;">- tabara de corturi (Tete Rousse) şi urcuşul printre avalanse vechi spre culoarul mare-</span></em><br /><em><span style="font-size:85%;"></span></em><br /><br />La Gouter nu am mai urcat cu cortul fiindcă era prea periculos să abordăm traseul Tete Rousse – Gouter cu rucsaci mari. Mai era zăpada multă şi gheaţă pe stânci. Marele culoar ce trebuia traversat era prea expus şi cablul cu care ne-am putut fi asigura atârna la 5 m de poteca ce traversa culoarul. Tot urcuşul, vreo 600m de nivel, este foarte abrupt si stâncos fiind asigurat cu cabluri doar parţial. Este periculos datorită faptului că este plin de oameni, ca si un muşuroi, şi sunt multe căderi de pietre. Astfel am decis să lăsăm jos corturile la Tete Rousse (3167m) şi să încercam vârful de acolo, cu un bivuac ori la Gouter (în sala de mese) ori la refugiul Vallot. Zis şi făcut, dar vremea ... vremea nu a ţinut cu noi. Asta e, cu vremea asta capricioasă nu te poţi juca, data viitoare daca mai ajung pe acolo, o să mă asigur că am cel puţin 5-6 zile de rezervă pentru vârf. In 5-6 zile trebuie să fii destul de ghinionist (cum am fost şi noi în 2003) ca să nu prinzi măcar o zi când poţi să urci. Acuma am avut doar 1 zi de rezervă, şi ... a fost prea puţin.<br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSVpvPN3dt9Ux0Drout-kUXWm6iXcbM1J8iAQCU3rIZlzhMxB1Y80lYj1jpFYSgt9dZchNO6X2Nrh75VgWQTHBdr-CaGV2Z5Lx2DSaMZzXGEdk-VVGD4nx_8rRtA8o8EtcFKVlJFNLcK8/s1600-h/IMG_5058.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5090751544757296930" style="WIDTH: 336px; CURSOR: hand; HEIGHT: 261px" height="250" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSVpvPN3dt9Ux0Drout-kUXWm6iXcbM1J8iAQCU3rIZlzhMxB1Y80lYj1jpFYSgt9dZchNO6X2Nrh75VgWQTHBdr-CaGV2Z5Lx2DSaMZzXGEdk-VVGD4nx_8rRtA8o8EtcFKVlJFNLcK8/s320/IMG_5058.jpg" width="330" border="0" /></a><br /><span style="font-size:85%;"><em>- Midi vazut de la Tete Rousse + un pic de narcisism :) -</em></span><br /><br /><strong>Preţuri:<br /></strong>- camping Bellevue: 4.5 euro/pers + vreo 3 euro/ cort 2 persoane + 2.5 euro masina<br />- teleferic Bellevue: 12.5 euro/pers (la grup de 10 persoane este 12.1 euro/pers.)<br />- trenulet: 13.5 euro/pers<br />- cabana Tete Rousse: 24.5 euro/pers (cu card OAV este 50%)<br />- cabana Gouter: tot in jur de 25 euro/pers<br />- 1 litru apa minerala: 4 euro<br />- 1.5 litri apa plata: 5 euro<br />- bere: 0.33l/4 euro si 0.5l/6 euro<br />- 1 litru ceai: 6 euro<br />- mic dejun + cina: 22 euro<br /><br /><strong>Locuri de pus cortul:</strong><br />- <em>lângă Tete Rousse:</em> locuri bune, la 20m de cabana, sunt 2 WC-e afara<br />- <em>lângă Gouter:</em> cam la 100 m de cabana, locuri bune, poţi folosii WC-ul cabaneiGorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-12823764659229480862007-06-29T06:48:00.001-07:002007-11-22T02:04:16.716-08:00Elbrus - infoInformaţii strânse în decursul pregătirilor de a pleca pe Elbrus pot fi categorisite în:<br />a) Hârţogării<br />b) Transport<br />c) Detalii despre zonă, munte etc.<br />d) Linkuri<br />e) Bine de ştiut<br /><br /><strong><em><span style="font-size:130%;">a) Hârţogării<br /></span></em></strong>Obţinerea vizelor pentru a te deplasa în zona Elbrus este un exerciţiu complex. Totul începe cu prima întrebare ... am nevoie de viză pt. Rusia ... care va genera 101 de alte întrebări. Deci DA, ai nevoie de viză pt. Rusia.<br />Sunt 2 variante:<br />- via PilgrimTours: <a href="http://www.pilgrim-tours.com/">http://www.pilgrim-tours.com/</a><br />- via nervii şi forţele proprii:<br /><br />Daca alegi varianta cu Pilgrim Tours probabil scapi de o mulţime de durere de cap, sigur că va costa extra ... dar după ce ne-am zbătut câteva luni să ne aranjăm toate hârtiile de capul nostru, sunt sigur că merită mai mult să mergi pe varianta asta.<br /><br />Dacă eşti încăpăţânat şi vrei sa faci totul "your way" atunci trebuie să ştii că o să ai nevoie de:<br />1. <a href="http://elbrus.org/">http://elbrus.org/</a> – aici găseşti răspuns la orice întrebare ai avea, plus este descris exact fiecare înregistrare, permis şi idioţenie de hârtie de care o să ai nevoie<br />2. Viză de turism montan pt. Rusia<br />3. Invitaţie voucher de la ceva agenţie oficială de alpinism din Rusia<br />4. Viză pt. Tranzit Ucraina<br />5. Odată ajuns în Rusia, trebuie să:<br />- te înregistrezi la secţia de poliţie (OVIR)<br />- plăteşti ceva taxe de parc naţional<br />- faci rost de un BorderZonePermit în cazul în care te vei deplasa în partea dinspre Georgia a văii Baskan (pt. Vf. Elbrus nu ai nevoie de un astfel de permis)<br />- eviţi localitatea Nalchic (am citit pe net că aicea sunt cei mai "de treabă" poliţişti)<br /><br />Ai grijă că sunt doua tipuri de viză diferite: "turism" şi "turism montan". Pentru cea de "turism montan" nu ai nevoie de voucher de la un hotel, dar ai nevoie de o "invitaţie speciala + voucher" de la nu ştiu ce agenţie de turism de acolo. Invitaţia respectivă + voucherul îl poţi cumpăra prin Internet, costa 30$ şi e gata într-o zi. Detalii (linkuri etc.) găseşti mai jos, dar ai grija când completezi formularul online, să alegi "turism montan". Asta dacă mergi pe varianta să-ţi organizezi tu toata treaba. Dacă alegi varianta Pilgrim Tours atunci au ei grija de tot.<br /><br /><strong>Informaţii obţinere viză pentru deplasare în Federaţia Rusă<br /></strong><br />Web: <a href="http://www.romania.mid.ru/hron5_r.html">http://www.romania.mid.ru/hron5_r.html</a><br /><br /><em>Sectia Consulara a Ambasadei FR</em><br />Adresa: 712675 Bucuresti, str. Tuberozelor, nr. 4, sector 1<br />Tel: (021) 222-13-89, 222-15-56<br />Web: <a href="http://www.romania.mid.ru/conotd_r.html">http://www.romania.mid.ru/conotd_r.html</a><br /><br /><em>Ambasada Federaţiei Ruse</em><br />Adresa: 712692 Bucureşti, sos. Pavel Kiseleff, nr. 6, sector 1<br />Tel: (021) 222-16-52, 222-31-70 (zi şi noapte)<br />web: <a href="http://www.romania.mid.ru/emb_r.html">http://www.romania.mid.ru/emb_r.html</a><br /><br /><em>Informaţii viza (la consulat):</em><br />Tel: (021) 222-15-56 (telefon consulat - se vorbeşte şi româna şi engleza)<br />Web: <a href="http://www.romania.mid.ru/visa_r.html">http://www.romania.mid.ru/visa_r.html</a><br /><br /><em>Detalii obtinere viza:<br /></em><br />1. Viza se cere la consulat<br />2. La depunere de acte poate să fie o singura persoană pentru tot grupul (nu trebuie procură de la notar)<br />3. Programul: Luni, Marţi, Joi, Vineri între orele 09:00-12:30<br />4. Nu trebuie programare<br /><br />5. Acte necesare: (pentru viza de: <> !!! important)<br />a. Formular tip completat si semnat<br />b. 1 bucata poza paşaport<br />c. paşaport (sa nu expire cu 6 luni înainte de data întoarcerii)<br />d. Voucher + invitaţie (pt. alpinism - turism montan)<br />e. Asigurare medicală (original + copie)<br /><br /><br />6. Taxa de viză este de $40 USD. Se plăteşte în USD în interiorul consulatului.<br />7. Durata eliberării vizei este de 5 zile (paşaportul poate fii ridicat şi peste mai multe zile)<br />8. La ridicare, dacă merge o singură persoană, şi ridică pt. mai multe persoane atunci trebuie procură de la notar (aşa am fost informaţi prin telefon, dar de la noi nu au cerut procura)<br />9. Asigurarea medicală<br />- sa fie făcută la agenţia Coris, sau agenţii partenere Coris:<br />(ex. Asirom, Asiban, Atlasib, Astra, Ardaf, BCTransilvania, Unita, Omniasig etc.)<br />10. Voucher + invitaţie (pt. alpinism - turism montan)<br />- se cumpără prin Internet de la o agenţie din Rusia<br />- link: <a href="http://www.visatorussia.com/russianvisa.nsf/tourist_visa_support.html">http://www.visatorussia.com/russianvisa.nsf/tourist_visa_support.html</a><br />- “Voucher + invitaţie” va sosi prin e-mail ca ataşament PDF, asta se printează pe hârtie şi cu asta trebuie mers la consulat<br />- când completezi cererea pe net, pt. voucher, o sa fie o secţiune unde trebuie sa pui oraşele care vor fi vizitate, aicea noi am pus: Moskva, Mineralnye Vody, Nalchic, Elbrus, Azau (ultimele patru sunt localităţi pe valea Başkan)<br />- când alegi tipul deplasării: pune "Mountain Tourism"<br />11. Formularul tip - poate fi solicitat telefonic de la consulat si il trimit ei prin Fax<br /><br /><br /><strong>Informaţii obţinere viză pentru tranzit Ucraina<br /></strong><br />1.Înainte de a merge la Consulat discutaţi telefonic cu ei referitor la actele necesare etc.<br />2.Sunt două consulate: Bucureşti şi Suceava.<br />3. Viza de tranzit se eliberează doar cu o lună înainte de plecare !!!<br />4. Dacă merge o singură persoană şi duce mai multe paşapoarte este nevoie de procură de la notar şi la depunerea actelor şi la ridicarea lor<br />5. Noi fiind din Cluj respectiv Bistriţa aparţinem de consulatul din Suceava, dar la telefon am înţeles că ne acceptă actele şi la Bucureşti.<br /><br /><em>Consulatul Ucrainei in Suceava</em><br />Web: <a href="http://www.cons-ua.ro/ro/consulstvo.htm">http://www.cons-ua.ro/ro/consulstvo.htm</a><br />Adresa: str. Mărăşeşti 44B, municipiul Suceava, România<br />Tel: 40230-520.167 (se vorbeşte engleza si romana)<br />Fax: 40230-524.735Circumscripţia consulara cuprinde următoarele judeţe: Botoşani, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita, Maramureş, Neamţ, Suceava, Sibiu, Satu Mare, Vaslui, Vrancea.<br />Program: luni-vineri: 9.00-12.00<br /><br /><em>Consulatul Ucrainei la Bucureşti</em><br />Web: <a href="http://www.ucraina.ro/servcons_adresa.htm">http://www.ucraina.ro/servcons_adresa.htm</a><br />Adresa: 011 862 Bucureşti, Bulevardul Aviatorilor, nr.24, Sector 1<br />Tel./fax: (+40-21) 230-3669 (se vorbeşte engleza si romana)<br />Program: luni-vineri: 9.00-12.00<br /><br /><em>Detalii viză:</em><br />- tipul: tranzit cu 2 intrări<br />- taxa: $50 se plăteşte la banca după depunerea actelor<br />- eliberare: 7 zile<br /><br /><em>Acte necesare:</em><br />- formular cerere tip (se completează la consulat), sunt 10.000 de întrebări idiote aşa că daca merge un singur om pt. tot grupul pregătiţi-vă cu date; plus trebuie sa ştiţi exact când şi pe unde intri în ţară, şi când şi pe unde ieşi<br />- 1 bucata poza tip paşaport<br />- paşaport<br /><br /><br /><span style="font-size:130%;"><strong><em>b) Transport</em></strong><br /></span>· România – Rusia<br />· Transport local până la baza muntelui<br /><br />Pentru transportul din România ai 2 variante: tren sau avion. Ne-am interesat şi după ceva vapor (ar fi cel mai scurt) dar nu am găsit nimic. Oricum, ce trebuie sa ştii, e ca trebuie să ajungi cumva în oraşul numit Mineralny Vody.<br /><br /><em>Avion:<br /></em><a href="http://www.aeroflot.ru/eng/">http://www.aeroflot.ru/eng/</a> (ca şi la noi Taromul)<br /><a href="http://www.kmvavia.aero/?lang=en">http://www.kmvavia.aero/?lang=en</a> (companie particulară cu sediul in Mineraly Vody)<br />Anul trecut(2006) compania KMV opera un zbor direct Munchen – Mineraly Vody, dar anul acesta din păcate, datorită unor politici de securitate europene, compania nu a mai primit licenţă de zbor pe teritoriul UE (am citit asta pe net undeva, da nu mai am linkul).<br />Deci rămâne varianta de un zbor cu escala la Moskva. De la Moskva sunt zboruri zilnice către Mineralny Vody (vezi: <a href="http://www.elbrus.org/eng1/flights.htm">http://www.elbrus.org/eng1/flights.htm</a>)<br />Ce am gasit eu cel mai ieftin ar fi un zbor din Budapesta, undeva în jur de 520 euro dus întors la Mineralny Vody cu o escala de 5 ore în Moskva.<br />Am cautat pe: <a href="http://www.airlinetickets.de/infosys.php">http://www.airlinetickets.de/infosys.php</a><br />Avantaje:<br />- zboruri zilnice<br />- nu ai nevoie de viză tranzit Ucraina<br />- călătoreşti maxim 1 zi<br />- e confortabil<br />Dezavantaje:<br />- limită de bagaje (20 kg)<br />- costă dublu faţă de tren<br /><br /><em>Tren:<br /></em>Din auzite şi citite am aflat că este ceva tren care merge relativ direct în Rostov-on-Don de unde ai legaturi spre Mineralny Vody. Asta este ceva tren fantoma, nimeni nu ştie nimic despre el, nici cei de la CFR bucureşti nu ne-au putut spune nimic deocamdată. Este un tren sezonier care leagă Bulgaria cu Rusia, şi sper ca după 1 iulie să ne poată da mai multe informaţii cei de la CFR (acuma când am sunat au zis că nici nu au auzit de acest tren). Ceva cunoştinţe din Tg. Mureş, care au fost anul trecut cu acest tren, ne-au povestit ca aveau biletele cumpărate pentru acest tren de la agenţia centrala din Bucureşti, dar când au ajuns la gară nu au vrut să-i lase să intre in gară, fiindcă nu se stiau nimic de acest tren. Până la urmă au aflat de la un om din-ala care dă cu ciocanu în roţile trenului, că există acest tren, şi că ştie de existenţa lui fiindcă este chiar trenul pe care-l aşteaptă si el (ca să-i verifice roţile) ... trenul a sosit cu o întârziere de 2 ore.<br /><br />Trenuri spre Kiev ai zilnic, şi de acolo poţi lua alt tren (alte legături), dar mai bine evită această variantă pentru că este pe de o parte ocolitoare pe de alta parte plină de surprize (vezi primul site de la secţiunea de mai jos cu linkuri, o descriere a unor băieţi care au călătorit astfel tot anul trecut ... cred ca erau din Timişoara)<br /><br />Cam atât am gasit noi deocamdată despre acest faimos tren despre care nu ştie nimeni: <a href="http://bdz.creato.biz/files/varna-sofia-saratov.pdf">http://bdz.creato.biz/files/varna-sofia-saratov.pdf</a> (cat am inteles pana acuma:<br />- porneste din Sofia, odata pe saptamana in ziua de marti;<br />- astfel din Bucureşti porneşte: marţi spre miercuri noaptea; (stă 20 minute)<br />- din Iaşi porneşte miercuri dimineaţa (staţionează 5 minute);<br />- trebuie schimbat tren la "Lihaja";<br />- o-data ajunşi in Rostov, se i-a un tren local cu care se ajunge vineri seara pe la 9 in Mineralny Vody<br />- ..... de miercuri dimineaţă până vineri seara, deja mă gândesc la varianta cu avionul, mai ales că nu-mi permit sa pierd din concediul valoros 6 zile pe drum<br />- pe ruta inversa, trenul porneşte din Saratov în ziua de sâmbătă<br /><br />Cel mai bun site unde poţi căuta după trenuri este: <a href="http://www.bahn.de/">www.bahn.de</a><br />(dacă cauţi după Mineralny Vody atunci să-l scrii ca şi: Mineralnie Wodi)<br /><br />Avantaje:<br />- ieftin<br /><br />Dezavantaje:<br />- 6 zile pe drum<br />- neplăceri în gările de schimb<br />- trebuie viză tranzit Ucraina<br />- plecare doar intr-o singură zi din săptămână<br /><br /><br /><span style="font-size:130%;"><strong><em>c) Detalii despre zonă, munte etc.<br /></em></strong></span><br />Deja m-am obosit atâta am tot scris. Mai caută şi tu pe net şi printre linkurile ce le-am pus în secţiunea de mai jos.<br /><br /><strong><em><span style="font-size:130%;">d) Linkuri</span></em></strong><br /><br />site pe română - descriere tură pe elbrus - merită citit de la cap la coadă<br /><a href="http://www.elbrus-expeditions.com/elbrus-kabardino-balkaria-baksan-gps/">http://www.elbrus-expeditions.com/elbrus-kabardino-balkaria-baksan-gps/</a><br /><br />site pe engleza - zona elbrus - aici gaseşti multe info.<br /><a href="http://elbrus.org/eng1/elbrus_facts.htm">http://elbrus.org/eng1/elbrus_facts.htm</a><br /><a href="http://elbrus.org/news/news.php">http://elbrus.org/news/news.php</a><br /><a href="http://elbrus.org/eng1/flights.htm">http://elbrus.org/eng1/flights.htm</a><br /><a href="http://elbrus.org/maps/maps.htm">http://elbrus.org/maps/maps.htm</a><br /><br />PilgrimTours - agenţie de turism specializat pe zona Elbrus<br /><a href="http://www.pilgrim-tours.com/">http://www.pilgrim-tours.com/</a><br /><br />imagine buna - desen despre munte:<br /><a href="http://www.ewpnet.com/MEDOSMAP.HTM">http://www.ewpnet.com/MEDOSMAP.HTM</a><br /><a href="http://www.ewpnet.com/dossiers/pdf/Elbrus.PDF">http://www.ewpnet.com/dossiers/pdf/Elbrus.PDF</a><br /><br />trip report - Elbrus<br /><a href="http://www.exploreyourplanet.com/reports/expeditions/elbrus%202005/elbrus_2005_expedition_reports.htm">http://www.exploreyourplanet.com/reports/expeditions/elbrus%202005/elbrus_2005_expedition_reports.htm</a><br /><br />se vede fain Elbrus-ul:<br /><a href="http://www.ersh.sp.ru/caucasus/index.html">http://www.ersh.sp.ru/caucasus/index.html</a><br /><a href="http://local.live.com/default.aspx?v=2&cp=45.656768%7E25.611191&style=h&lvl=13&amp;amp;amp;amp;tilt=-90&dir=0&alt=-1000">http://maps.live.com </a><br />(la search alege "Location" si cauta dupa "Elbrus [El’brus] (volcano), Russia")<br />(vezi ca dupa ce apare harta, ai mai multe moduri de view: Hibrid e cel mai OK)<br /><br />alte situri interesante:<br /><a href="http://www.themountainschool.com/expeditions/mount-elbrus.html">http://www.themountainschool.com/expeditions/mount-elbrus.html</a><br /><a href="http://www.elbrus.org.uk/120/F.A.Q.html">http://www.elbrus.org.uk/120/F.A.Q.html</a><br /><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Elbrus">http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Elbrus</a><br /><a href="http://www.flickr.com/photos/59695750@N00/320036693/in/set-72157594416048805/">http://www.flickr.com/photos/59695750@N00/320036693/in/set-72157594416048805/</a><br /><br />ultima descoperire - un blog bestial şi o descriere super despre schii de vară pe Elbrus<br /><a href="http://www.bogdancoman.ro/2006/11/17/elbrus-sus-jos-sus-pe-skiuri/">http://www.bogdancoman.ro/2006/11/17/elbrus-sus-jos-sus-pe-skiuri/</a><br /><br /><span style="font-size:130%;"><strong><em>e) Bine de ştiut</em></strong></span><br />- poliţiştii ruşi iau spagă uşor, chiar se bazează pe asta, deci să ai la tine bani mărunţi<br />- se preferă dolarii americani<br />- gara Nalchic este periculoasa: aici misună cei mai mulţi poliţişti care î-şi caută victimele printre turiştii străini<br />- cel mai periculos este să ai la tine butelii pt. primus: conform poliţiei "Gas = BUMM" - aşa am citit şi eu undeva :)<br />- evită să vorbeşti limba engleză (englez = occidental = bogat = spagă mai mare)<br />- din păcate nu-mi vine nimic altceva în minte la această secţiune decât ... spagă :(Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-17656532838887906462007-06-11T08:21:00.000-07:002007-08-08T05:11:37.904-07:00Elbrus - pasi mici spre vise mariCând aveam 10 ani, imi plăceau poveştile magice cu prinţi, zâne şi vrăjitori. M-am maturizat apoi şi viaţa m-a învăţat că nu există poveşti nu există magie ... greşit, nimic mai greşit. De când am început să umblu în natură, să umblu pe munte am învăţat că trebuie să crezi în vise şi poveşti cu prinţi. Trebuie să crezi în vise, trebuie să crezi în ceea ce vrei ... trebuie să ceri de la viaţă, şi ţi se va da.<br /><br />Vă voi povesti acuma despre visul meu, visul meu de a ajunge cât mai sus, deasupra norilor. Am cerut de la viaţă, am răbdat şi am aşteptat ... nu a fost uşor ... dar la un moment dat a zis DA, şansa a zis „OK mergi ...”<br /><br />Iată se concretizează o tură în Caucaz pe vârful Elbrus (5.642m). Elbrus se situează în Rusia în regiunea Kabardilo-Balkaria (<a title="http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Elbrus" href="http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Elbrus">http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Elbrus</a>).<br /><br /><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5075150797000270002" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 450px; CURSOR: hand; HEIGHT: 313px; TEXT-ALIGN: center" height="293" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFOhtVwtsrmpw-BzkEjaRUkxlwKfJKwTDYlmg2-aJkocIIzH1i4niefdIdfFaH_ErS7bE3viGGAXFMimh2p4Bve_rWWhMRgxswHTrNGhHrom_rb_2qN1xhgHQC-DsWXpk1bkyorNhdzBU/s400/elbrus_view.JPG" width="431" border="0" /><br /><div><div><div><div><div><div>Vârful este de fapt un vulcan îngheţat ce are o proeminenta de 4,741 m ocupând locul 10 în lume (<a title="http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_peaks_by_prominence" href="http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_peaks_by_prominence">http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_peaks_by_prominence</a>). Este totodată şi cel mai înalt vârf din Europa fiind unul din vârfurile ce compun mult râvnitul trofeu numit "Seven Summits" (<a title="http://en.wikipedia.org/wiki/Seven_summits" href="http://en.wikipedia.org/wiki/Seven_summits">http://en.wikipedia.org/wiki/Seven_summits</a>)<br /><br /></div><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5075150663856283810" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuHxzgyLi7r47KjE2xEqnc2wnx9Z3CBb9HOc_j-oJsqNmSbhtfQPAkZkg3eVOnQi65YTP35O9SR9yTcWfKtMlHN1PlFwPd2qMIvtVkfmBpyC8YhD797yp5A6npGYxbj9w-GKg0vcKNkY4/s400/7sumits.JPG" border="0" />Data plecării va fi în mijlocul verii în jurul zilei de 10 August, şi totul va dura aproximativ 16 zile. Daca sunt condiţii favorabile (să nu fie ceaţă şi să nu fie îngheţată suprafaţa zăpezii) eu o să încerc să schiez jos de pe vârf. </div><div><br />Obiectivul nostru nu este unul greu din punct de vedere tehnic, nu va trebui sa căţărăm gheaţă sau stâncă pentru a atinge vârful, dar nu trebuie subestimat. Datorită înălţimii lui Elbrus presupune o aclimatizare adecvată şi î-şi oferă climatul lui propriu care poate fi capricios. Vremea rea pe Elbrus nu înseamnă un pic de vânt şi ploaie, ci poate însemna paralizarea unei ture: vânturi cu peste 100 km/h, zăpadă proaspătă, fulgere şi ... abandonarea oricărei tentative de a atinge vârful. Datorită imensităţii muntelui şi lipsei de repere ceaţa este foarte periculoasă pe acest munte. Se poate forma uşor fenomenul de „white out”, care înseamnă practic o ceaţă lăptoasă în care nu vezi nici 1 m în faţa ta. Pericolul cel mai mare în „white out” o reprezintă crevasele, de aceea e important ca oamenii dintr-o grupă să se deplaseze legaţi între ei. <div><br />În total vom fi 5 participanţi, cu vârste cuprinse între 34 respectiv 22 de ani. Pentru a ajunge acolo avem nevoie de o viză de tranzit pentru Ucraina şi o viză specială de turism montan pentru Rusia. Datorită faptului că procedurile pentru obţinerea vizelor au iz rusesc trebuie începute cu cât mai repede cu putinţă. Noi deocamdată am obţinut viză de turism montan pentru Rusia pe perioada 4 August – 6 Septembrie.<br /><br />De călătorit vom călătorii cu trenul şi microbuze locale, totul va dura in jur de 48-56 de ore. Pe munte, plănuim să petrecem 8-10 zile, din care 5-6 zile pentru aclimatizare iar 2-4 zile pentru urcare. În cazul în care pentru urcare nu epuizăm cele 10 zile alocate, vom încerca ceva vârf mai mic dar mai tehnic din Valea Baskan. </div><div> </div><div>Detalii în legătură cu toată hârţogăria necesara şi toată durerea de cap în legătură cu transportul poţi vedea pe <a href="http://gorkysblog.blogspot.com/2007/06/elbrus-info.html">http://gorkysblog.blogspot.com/2007/06/elbrus-info.html</a><br /><br />Antrenamentul nostru constă în:<br />- alergare (de 2 ori pe săptămâna câte 15-20 km prin pădure)<br />- antrenament de forţă (umblam la antrenament de Judo şi Aikido de 2 ori pe săptămână)<br />- antrenament psihic, căţărare pe stâncă (la sfârşit de săptămână)<br />- mai umblăm la înot când apucăm<br />- cursuri de limba rusă cu un profesor ieşit la pensie </div><div></div><div></div><div><br /></div><div></div><div></div><div>Dorim să mulţumim în mod deosebit sponsorilor noştrii, fără de care o asemenea tură ar rămâne probabil doar un vis, o poveste cu prinţi şi zâne. Lista de mai jos reprezintă firmele şi organizaţiile care ne-au ajutat (fiecare dupa posibilităţi) fie financiar fie cu echipament:<br />------------------------------------------------------------------------ </div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div></div><div></div><div></div><div></div><div></div></div><div><span style="font-family:georgia;font-size:130%;color:#3333ff;"><strong></strong></span></div><div><span style="font-family:georgia;font-size:130%;color:#3333ff;"><strong></strong></span></div><div><span style="font-family:georgia;font-size:130%;color:#3333ff;"><strong></strong></span></div><div><span style="font-family:georgia;font-size:130%;color:#3333ff;"><strong></strong></span></div><div><span style="font-family:georgia;font-size:130%;color:#3333ff;"><strong></strong></span></div><div><span style="font-family:georgia;font-size:130%;color:#3333ff;"><strong>SIEMENS</strong></span> <strong>Program and System Engineering S.R.L.</strong><br /><a href="http://www.pse.siemens.ro/"><span style="color:#3366ff;">www.pse.siemens.ro</span></a><br /><span style="color:#ffffff;">a<br /></span>------------------------------------------------------------------------</div><div><strong><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigJkWcYv5kfdBNpzv9q7I-mzzTozAG_QnVgaIogbn-g1fFCVF_5PdDPfw2hr2WZd7ko7H_cHYzGR9TXSDYvAeN-RPqxeuU9q0Q1tmWJyGky_VtlkNisQbKOH5fGNuulwwNcdycTCv2gAg/s1600-h/szigla_roman.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5075160284583026914" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 178px; CURSOR: hand; HEIGHT: 126px" height="126" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigJkWcYv5kfdBNpzv9q7I-mzzTozAG_QnVgaIogbn-g1fFCVF_5PdDPfw2hr2WZd7ko7H_cHYzGR9TXSDYvAeN-RPqxeuU9q0Q1tmWJyGky_VtlkNisQbKOH5fGNuulwwNcdycTCv2gAg/s200/szigla_roman.jpg" width="189" border="0" /></a></strong> </div><div></div><div></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><span style="color:#ffffff;">a<br />a</span></div><div></div><div></div><div></div><div>Asociaţia KODIAK</div><div><a href="http://www.kodiak.lx.ro/"><span style="color:#3333ff;">www.kodiak.lx.ro</span></a></div></div><div><span style="color:#ffffff;">a<br /></span></div><div><span style="color:#ffffff;">a </span></div><div><span style="color:#ffffff;">a<br /></div></span><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;">a </span></div><div><span style="color:#ffffff;">a<br /></span>------------------------------------------------------------------------<br /></div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhozlzP_xUcznB3ekgQeQjRUhip2DllDuDnXCV6NhuU4A-Q3Fs98-DUIao-vwsWy3qSJJtRW0xuMU5yDyp91DN6VMBDrzOuflgYRZcS5XbJP1J4-v9fYDvcVYBH5LR9QFOjAE6knYVZUPc/s1600-h/alti1.bmp"></a><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmsPy_dZp4HDx7gOMD1EzeWwMbNZacVK_3RX7qeAAEFj-OQ2woOuNHpkbUaHEkWeEMbbMM56VGsMETi_IuNjI4gXplzWIeePUKrNub1ivGN1QVdei6j8o-82IVAUBIHbBFob8lTMpHQPM/s1600-h/alti1.bmp"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5096285958010543954" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; CURSOR: hand" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmsPy_dZp4HDx7gOMD1EzeWwMbNZacVK_3RX7qeAAEFj-OQ2woOuNHpkbUaHEkWeEMbbMM56VGsMETi_IuNjI4gXplzWIeePUKrNub1ivGN1QVdei6j8o-82IVAUBIHbBFob8lTMpHQPM/s320/alti1.bmp" border="0" /></a> </div><div></div><div></div><div></div><div></div><div></div><div><span style="color:#ffffff;">a<br /></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;"></span></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><span style="color:#ffffff;">a</span></div><div><a href="http://www.altisport.ro/">http://www.altisport.ro/</a> </div><div></div><div></div><div><span style="color:#ffffff;">a<br /></span>------------------------------------------------------------------------ </div><div></div><div></div><div><strong></strong></div><div></div><div><strong><span style="color:#ffffff;">a</span></strong></div><div><strong>European Cleantec S.A.</strong></div><div>-servicii de curăţenie profesionale- </div><div></div><div><span style="color:#ffffff;">a<br /></span>------------------------------------------------------------------------ </div><div></div></div></div></div>Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-18781588130402546162007-06-11T05:40:00.000-07:002007-12-31T01:55:58.299-08:00In loc de CV<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Ibo8tJuF27IHu81TduSuqAAgBiyk-EanxHNN0ps2JhcUASjjW4tNSDbs4k3Jqsrfm_kPDY6TJI60FF9p2DveSGlaIn5dMmEWW2RvePY8aem3WZmgJjBORZq2JPmmlRYq14gVScgVte4/s1600-h/image0177.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5074786411974877266" style="margin: 0px 0px 10px 10px; float: right; width: 200px; height: 152px;" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Ibo8tJuF27IHu81TduSuqAAgBiyk-EanxHNN0ps2JhcUASjjW4tNSDbs4k3Jqsrfm_kPDY6TJI60FF9p2DveSGlaIn5dMmEWW2RvePY8aem3WZmgJjBORZq2JPmmlRYq14gVScgVte4/s200/image0177.JPG" border="0" height="165" width="200" /></a> Salutari,<br /><br />Ma numesc Alpar Katona si sunt din Cluj. Ieri am implinit 26 de ani. Am terminat la UBB sectia Informatica. Dupa ce am terminat, am lucrat un an de zile in California si Arizona ca si chelner, si dupa intoarcerea in tara am terminat un master in Info si unul in Management. Momentan lucrez ca si programator, si i-mi impart timpul liber intre familie si munte ... mai mult munte.<br /><br />Umblu pe munte de mic copil, datorita tatalui meu ... totusi m-am legat prima data in coarda doar prin 2002, cand am decis sa nu mai fiu rusinos si sa-mi rog ceva cunostinte sa ma i-a cu ei la catarat. De atunci am inceput sa ma ocup mai serios de acest "sport" daca poate fi numit asa. Incerc sa fac cumva, ca in fiecare an sa ajung macar o-data in alpi sau in afara pe undeva. Incerc sa-mi construiesc un stil de viata ce are ca si centru natura si muntele.<br /><br />La noi in tara ma duc prin munti mai ales iarna pentru ca vara e prea multa lume. (detest aglomeratiile) Vara i-mi place sa ma duc la plimbari cu cortul prin zone neumblate, catar pe unde apuc umbra si i-mi place sa pescuiesc. Iarna schiez, catar si ... sunt fericit, ca nu e cald. (detest caldura)<br /><br />In 2003 impreuna cu alti doi "nebuni dupa munte" am infiintat o asociatie non-profit, numita Asociatia KODIAK (dupa ursul cu acelasi nume) (<a href="http://www.kodaik.lx.ro/">www.kodiakok.go.ro</a>). Dupa infiintarea asociatiei am inceput sa organizam tabere de vara si de iarna. Din 2003 am reusit ca in fiecare vara si in fiecare iarna sa avem cate o tabara, condusa de Eross Zsolt (<a href="http://www.hoparduc.hu/">www.hoparduc.hu</a>) cu participare atat din Ungaria cat si din Romania. Taberele de vara dureaza 7 zile si pana acuma toate au fost in cheile Aiudului, cele de iarna tot 7 zile (Fagaras, Rodnei, Retezat). Recordul de participare a fost pana acuma peste 50 oameni, si avem deja format un nucleu de aproximativ 15-20 care sunt prezenti in fiecare tabara.<br /><br />Din 2006, in timpul liber sau in weekenduri prelungite, conduc ture pe munte atat in tara cat si in afara pentru o agentie de turism din Ungaria (<a href="http://www.ikaland.hu/">http://www.ikaland.hu/adventure/</a>) Acesta este inca o activitate experimentala pentru mine, incerc inca sa decid daca i-mi place sau nu.<br /><br />Planuri mai importante: (legate de munte pe perioada scurta medie)<br />- Elbrus (pe schiuri de tura)<br />- sa parcurc culoarul Pallavicini din Grobglockner<br />- ruta Cassin din PizBadile<br />- ruta clasica in peretele nordic din Eiger<br />- o luna in zona Garwhal din Himalaya<br /><br />Vise:<br />- sa urc cu sotia pe MontBlanc<br />- Matterhorn NF iarna<br />- McKinley<br />- un optmiar<br />- sa mai schiez si la 70 de ani<br /><br />Ca si incheiere doresc sa-mi exprim recunostinta si iubirea fata de sotia mea, cara i-mi suporta acest stil de viata; si ii multumesc pentru ca e langa mine in toate incercarile mele.Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3106677266365694115.post-70714620228556556272007-06-07T00:16:00.000-07:002007-06-11T05:25:19.370-07:00Matterhorn – Creasta Hornli<img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5074780798452621378" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 240px; CURSOR: hand; HEIGHT: 292px" height="337" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGi0XWMcUK96f0e3z-z-c-FDVMFc6oNQgNEd1PgNvbFDkwsYhIitokQLKupBTFVpp82T8c3NVmksGQrX3fFCEOVptWwzxXJzFk_wY0ktNHCIUALaCJzxL9fMKTRRUH6i_gbqWxO4tUJVU/s320/Hoernli.JPG" width="240" border="0" /> <div><div><div><div><div>“<em>The idea is not to reach the top of the mountain, but to improve the man</em>.”<br />W. Bonatti </div><div></div><div></div><div></div><div></div><div></div><div></div><div></div><div></div><div><br />Undeva pierduţi prin August, cu planuri făcute pentru Weisshorn(4506m), l-a insistenţele unor prieteni din Ungaria, decidem să mergem pe Matterhorn(4478m). Ne-am mobilizat şi când a venit timpul de ducă am făcut rost de maşină, de bani, de timp liber, de 4 inimi acordate să bată cu acelaşi ritm, şi am plecat. Avem noroc, şi anul acesta ne iese mişcarea şi mergem în Alpi. Cu vremea e de bine, aşa am văzut pe internet.<br /><br />Popas în Budapesta, dimineaţa ne întâlnim cu prietenii, un zâmbet jucăuş pe feţele noastre când facem plinul şi pornim spre Austria. Seara suntem deja cazaţi la cabana Defreggerhutte(2962m). Am dus şi corturile, dar după o zi de condus, 1400m diferenţă de nivel, pe o ploaie subţire mocănească renunţăm la ideea amenajării locurilor de cort şi votăm confortul. Nu are rost să ne udăm, facem economii altă data. Am urcat aici ca să facem o tură pe vf. Grossvenediger(3674m) să ne mai obişnuim un pic cu aerul de munte. O să avem nevoie de această acomodare, daca vrem să avem fuleul necesar pe Matterhorn. Pornim dimineaţa, nu foarte devreme. Este ceaţă, aerul cam pişcă dar e de bine. Suntem bucuroşi şi ne simţim bine. Suntem nişte nebuni fericiţi, nişte nebuni norocoşi că putem fii aici. Soarele, parcă să ne cruţe, stă ascuns printre nori. Ne legăm în coardă, traversăm gheţarul ce duce spre vârf, ocolim crevase în stânga şi în dreapta. Un mic urcuş, după care o creastă orizontală şi suntem sus. Facem câteva poze de grup, bem un ceai, împărţim o ciocolată şi aşteptăm o fereastră să vedem şi noi un pic panorama, dar nu se deschide. Pe drumul de întoarcere întâlnim mai multe grupe de turişti în drum spre vârf. Dispar norii, dispare ceaţa, este cald. Noi toţi, frumos în şir indian mergem domol la vale, fiecare adâncit în sine, aşteptând să se termine o-dată traverseul gheţarului. Ajungem la cabană devreme. Luăm câte o bere, weissenbier, specialitate germană. Este o bere de grâu, puţin dulceagă cu un gust aparte, o bere cremoasă, foarte spumantă şi tulbure. Suntem în Alpi, soarele călduţ ne mângâie feţele în timp ce mâncam slănină şi bem o bere buna. Ce viaţa, ce sentiment de infinit! Seara ne culcam devreme că dimineaţa avem drum lung. După ce coborâm la maşini trebuie să conducem până în Randa, ultimul sat înainte de Zermatt(1620m), punctul de pornire spre Matterhorn.<br /><br />Ajunşi acolo ne cazăm la campingul Attermetzen, cunoscut deja de anul trecut, tragem corturile şi adormim pe loc. A fost o zi lungă, mai ales că am decis să nu mergem pe autostrăzi ca să evităm costurile. E a treia oară când facem greşeala asta, şi tot nu ne învăţăm minte că risipa de timp şi energie pur şi simplu nu merită acei câţiva euro economisiţi, pe care oricum o să-i cheltuim pe bere. Da asta e, mentalitatea e mentalitate, şi vorba aia ... banu vorbeşte. Dimineaţa dormim pana pe la zece, ne trezim buimaci de cap, cu gura uscată de căldură. Soarele arde, cerul e albastru. Mâncam apatic, parcă indecişi şi dezorientaţi, capturaţi de silueta Zinalrothornului(4221m), un vârf subţirel şi ascuţit ce se înalţă chiar deasupra noastră. Vrem să dormim la cort lângă cabană Hoernli(3260) aşa că scoatem din nou rucsacii mari, punem saci de dormit, corturi, haine, bocanci de plastic, hamuri, corzi, câteva asigurări, mâncare. Se adună lucrurile şi curând stăm şi ne scărpinăm în cap şi ne gândim ce putem lăsa în urmă pentru ca sacii noştri să nu arate de parcă pornim la război cu Everestu. E de râs şi puţin jenant faţă de ceilalţi turişti care au câte un ghiozdănaş în care îşi pun şi ei un strat de haine şi un aparat de fotografiat. Asta e, fiecare cu ale lui, în suflet muntele oricum îl simţim toţi la fel. Împachetăm totul în maşină şi conducem la gară, unde lăsăm maşina şi luăm Matterhorn Express-ul, trenul ce ne urcă până în Zermatt. Ajungem sus la ora unu după masă şi ne lovim de plin tumultul localităţii. Este aglomerat, totul fierbe in jur, mii de oameni hoinăresc aiurea. Simţi cum pulsează de viaţa totul, zeci de vârste şi zeci de naţii cu zeci de destinaţii. Fiind prima dată pe aici, dibuim cam pe unde putem ajunge la telecabină şi pornim încolo, păşind încet şi încordaţi sub rucsacii încărcaţi. Mai sunt unii care ne dau priviri lungi, dar majoritatea sunt obişnuiţi cu genul ăsta de turişti „balcanici“, sau sunt prea ocupaţi cu treburile lor ca să mai observe. Oricum ne simţim ca o pată de ulei în apă, cum înaintăm în sus pe străduţele înguste, gloata de oameni curge pe lângă noi ca un râu care ocoleşte un bolovan. Aş prefera să fiu râu, da nici bolovan nu e rău ... măcar sunt aici. Ajungem la telecabină, ştiam dinainte că va costa 29 euro/persoană, o mica avere pentru noi, aşa că planul nostru este să trimitem un om cu toate bagajele, ceilalţi mergem pe jos. 800 m diferenţă de nivel mai sus, şi 2 ore mai târziu, la hotelul Schwartsee, punctul până unde duce telecabina, ne întâlnim cu prietenul nostru şi cu dragele noastre bagaje. 10 minute pauză şi pornim spre cabana Hoernli, încă vreo 800m de nivel. Cărarea este plăcută, cu o perspectivă magnifică asupra vârfului Matterhorn. Odată ajunşi, ne cazăm la „campingul” numit „blocul estic”, un loc sub cabana, locul de campare a oamenilor mai modeşti financiar. Hoernli este un loc scump, chiar şi pentru standarde elveţiene. Ne punem de mâncăm, povestim încet capturaţi de magnificul vârf. Liniştea este des întreruptă de căderi de piatră. Peretele estic este imens, belim ochii sa vedem pietrele, dar nimic. După 10-15 secunde bune începem să vedem urme de praf şi pietre rostogolindu-se pe gheţarul de la baza peretelui. Este înfricoşător. Legănaţi de acest cântec periodic adormim plini de încărcare. Ziua următoare este marea zii.<br /><br />Ne trezim pe la 3, mâncam, pregătim rucsacii, strângem şireturile, ajustăm căştile, luăm apă şi pe la 5 fără un sfert stăm deja la rând la primul pas mai dificil. Am pornit târziu din cauza prietenilor din Ungaria care au dormit la cabană, unde regula impusă de ghizi este ca toţi pornesc la 4:45, şi nu te poţi trezi la 2 noaptea sa faci zgomot, că te belesc cu pioletul. Asta e. Legaţi in coarda 3 echipe a cate 3 persoane ne conformăm fluxului. Trecuţi peste pasul de start, urmează secţiuni mai uşoare ce intră puţin în peretele estic astfel grupul se mai degajează. Nu ştiu cum, da reuşim ca 2 echipe dintre noi sa ne rătăcim. Traversăm prea mult stânga şi ieşim 50m sub creastă. Deasupra noastră trec zeci de echipe, multe dintre ele formate din ghizi ce se grăbesc şi turişti ce sunt practic tractaţi în sus de aceştia. Începe distracţia, ca să ajungem pe creastă aveam de urcat aceşti 50 metrii prin ceva diedre mari deschise. Nu foarte înclinate, totuşi de-ajuns o greşeală şi zburam cu toţii în jos. Asigurări puse nu, posibilităţi pentru mobile nu. Totul este foarte-foarte friabil, plin cu nisip şi pământ. Ne-având experienţa necesară, sau ne-judecând prea lucid pe moment, nu ne dăm seama în ce ne băgăm. Ar fi trebuit să ne întoarcem şi să mergem roata. Când suntem pe la jumate ne dăm seama că nu e de joacă. Pe orice călcăm pleacă în jos. De sus ne bombardează creasta cu bolovani. Începem să ne pierdem capul, aproape că ne panicăm şi începem să înjurăm cu glasul tare la fiecare bubuitură. Bombardamentul devine constant şi des, noi ne-având nici un locuşor unde să ne putem ferii. Glota de oameni a ajuns deasupra noastră. Bolovanii cad întruna, totuşi suntem “norocoşi” ca terenul nu e vertical, astfel pietrele nu au timp să ia viteză foarte mare. Suntem expuşi 100%. Doar acum ne trece prin gând să ne întoarcem, dar ar fi mai periculos. Tot ce putem face e să ieşim din locul ăsta cât mai rapid posibil. Primul de pe coardă ia un bolovan în umăr. La 10 secunde ia un bolovan pe degetul mic. Ăsta se umflă instant, sperăm să nu fie rupt. Se sperie, e aproape paralizat, devine prea precaut, trebuie să ţip la el să-l readuc la realitate şi să-l fac să se mişte în sus. Mai mergem 20 secunde, ia un bolovan cât o jumate de minge în cap. Acuma ne speriem noi mai tare, el îşi păstrează calmul, asta ne face şi pe noi să ne revenim. Noroc cu casca. Frontala i se face ferfeliţă, da oricum e lumină deja, nu mai are nevoie de ea. Noroc că omul ăsta e rezistent de poţi să rupi un scaun pe el, că altfel sigur ar fii căzut, şi noi nu cred că l-am fi putut ţine. Nu mai contează nimic, doar să ieşim din infernul ăsta. În mintea mea totul se reduce la următoarele 10 secunde, ce va fi după aia nu mai contează. Simţurile mi se dilată, simt piatra ce vine înainte ca aia să se fi mişcat din loc. Nu mai exista nimic, doar eu, următorul pas şi creasta. Asta e tot ce contează. Am în mine o frică primordială, o frică ce mă face uşor ca o pană, o frică ce din fericire nu se transformă în blocaj psihic şi mintea continuă să funcţioneze, să analizeze, să ia decizii, să găsească scopuri. Între timp dăm peste un loc mai ferit şi ne oprim. Aşteptăm să treacă puhoiul de turişti pe creastă. Când se mai domolesc lucrurile, ieşim din ascunziş, si urcăm sus. Am pierdut cam mult timp, dar mai putem continua. Nu ne grăbim, deja e totuna, mai bine de acuma încolo să savurăm ce putem şi cât mai putem. Ne liniştim frumos, ne uităm la degetul accidentatului, constatăm că nu e rupt, ci doar lovit puternic, şi poate continua şi aşa. Pornim în sus, şi fiecare dintre noi, mai în sine mai cu colegii, analizează şi procesează întâmplările. Am avut mare noroc, un noroc chior. Omul tot timpul simte că nu i se poate întâmpla nimic fatal, totuşi daca analizez la rece acele evenimente ştiu că puteam în orice moment să o mierlim. Ne-am expus unui pericol obiectiv fără un rost, a fost o greşeală gravă.<br /><br />Urcuşul continuă monoton, tot în sus. Ni se pare această creasta că e ca o carieră imensă de piatră. Frumoasă de departe dar periculoasă şi frământată la propriu. Sunt foarte multe secţiuni friabile. Ajungem sub refugiul Solvay(4003m), urmează câteva secţiuni de urcuş frumoase numite “Mosley Slabs”, relativ compacte, cam de gradul 4. Trecem peste ele, totul e ca un vis. Ajungem la refugiu, şi aici întâlnim primii turişti care coboară. Mai avem în jur de 500m diferenţă de nivel şi este destul de târziu, este în jur de 10:30 – 11:00. Am pierdut timp la plecarea un pic târzie, la rătăcire, şi nici de mişcat nu ne mişcăm la cum suntem obişnuiţi acasă. Probabil altitudinea, cu toate că nu suntem ameţiţi sau să ne fie rău ci doar respirăm mai des, sau poate ziua de ieri cu căratul rucsacilor îşi spune acum cuvântul. Suntem plecaţi de acasă de vreo 5 zile, timp în care practic nu ne-am odihnit foarte mult. Oboseala îşi spune oricum cuvântul, suntem printre ultimii din rândul care mai ţine în sus. Aici îmi trece prin cap prima data ca ar trebui sa ne întoarcem, dar în 5 secunde şi dispare sentimentul şi nu zic nimănui nimic, cu toate că sunt sigur că nu sunt singurul care a simţit că ieşim din timp. Continuăm în sus, după încă vreo ora ajungem sub capul de leu. Aici întâlnim prima gheaţă şi zăpadă. Ne punem colţarii, şi continuăm mai departe. După câteva porţiuni mai expuse, şi cred eu de vreo gradul 4, ajutaţi ocazional şi de corzile fixe înaintăm stoiceşte chinuiţi deja de setea mult prea bine cunoscută nouă. Am adus fiecare cam 1 litru de apă pe cap, din care mai aveam câte un strop pe care urma să-l bem pe vârf, o motivaţie în plus să ne grăbim în sus. Terenul devine mai uşor şi simţurile ni se pot concentra şi pe alte lucruri. Aici am observat prima dată norii ce se învârteau în jurul nostru. Timpul era târziu, încetul cu încetul ajungem pe vârf în jur de ora 1-1:30. Prindem câteva ferestre frumoase, se vede Zermatt, se vede adâncimea ce ne înconjoară, se văd munţii şi vârfurile din jur. Totul era frumos şi bine. Bem ultimele guri de apă şi pornim în jos. Am fost ultimii care au urcat pe vârf, cei care erau după noi s-au întors deja demult înapoi. Au ştiut ei ce fac.<br /><br />Cabana Hornli părea aproape, dacă era o pantă cu zăpadă între noi, probabil ajungeam la ea în max. 20-30 minute. Da nu era pantă în jos, era abrupt şi era friabil. În jos parcă ne mişcam mai încet şi mai nesiguri decât în sus. Din simţite am calculat că pe la 8 ajungem la cabană. Greşit. La puţin timp după ce am părăsit creasta de vârf a venit ceaţa, ce era de fapt un nor imens. Era de rău, dar nu ştiam încă. Nu mai vedeam decât doar 50 m înaintea noastră. Am început să simţim iarăşi un sentiment de îngrijorare, dar ce puteam face decât sa coborâm. Noi eram mai seniori, colegii din Ungaria erau practic în grija noastră, astfel coborârea a devenit şi mai înceată, nesiguranţa acum fiind sporită şi de faptul ca eram şi puţin obosiţi fiind de vreo 10 ore intr-o încordare continuă. Parcă pe nesimţite atmosfera s-a umplut de electricitate. Eram pe porţiuni unde erau înfipte bare de oţel, folosite pentru protecţie şi pentru ancorarea corzilor fixe. Şi atunci s-a pornit. A început cu câteva şocuri care parcă treceau prin noi, şocuri acompaniate de bliţţuri de lumină şi zgomot, un zgomot de descărcare electrica, un şuierat sec şi scurt. Am simţit toţi cum efectiv părul pe ceafă sau pe mâini se ridică. Era electricitate in aer, în jurul nostru. Înainte să ne putem speria pe bune, unul dintre noi a început să simtă furnicături pe frunte. La celălalt îi amorţea mâna. Electricitatea se descărca întruna. Aveam pe rucsac pioletul. A început să bâzâie tare, chiar şi prietenul cu 5m în faţa mea îl auzea. Şi atunci din nou, descărcare. De fiecare dată când începea să bâzâie pioletul, ştiam că vine. Şi nu aveam unde ne ascunde. Eram pe creastă, cel mai rău loc posibil. Încercam cu disperare să intrăm un pic spre peretele estic să fim mai feriţi, dar nu întotdeauna reuşeam. Se descărca intr-una, simţeam cum electricitatea trece prin noi. Când trebuia să aşteptăm unii după alţii ne piteam în jos, parca să ne ascundem. Dar nu reuşeam. Pioleţii şi carabinierele de pe ham bâzâiau întruna. Ţevile de oţel înfipte în stâncă scoteau scântei. Toţi am văzut asta, nu era imaginaţia noastră. Încercam să ne ţinem cât mai departe de ele. Trebuia să coborâm cât mai jos, cât mai rapid cu putinţă, dar terenul era dificil. Bâzâitul pioletului era cel mai insuportabil, parcă purtam un paratrăznet pe spate. Bâzâia continuu şi tare. O nouă descărcare. Nu puteam fi atent la nimic altceva, bâzâitul m-a învins. Mă luptam cu gândul să-l las acolo. Era un piolet pe care-l cumpărasem cu 100$ o avere pentru mine, în plus era roşu şi ţineam le el, i-am dat şi un nume chiar. Nu mi-a trebuit mult, am decis rapid să-l dau jos. Înainte să fac prima mişcare, descărcare din nou, un nou soc de electricitate. Atunci m-am panicat într-atât că nu mai aveam curajul să ating pioletul. Îmi era frica să nu mor. Nu vroiam să-mi dau jos rucsacul, gândindu-mă că frecarea dintre rucsac şi geacă va provoca electricitate statică care va atrage un fulger, şi eu nu vroiam asta. Descărcare din nou! Am început să mă rog. Unicul lucru care m-a ţinut lucid e faptul că nu eram singur, faptul ca prietenii erau acolo îmi dădea un sentiment fals de siguranţă de grup, m-a făcut să-mi ţin cumpătul. Soc din nou, bliţţ şi şuierătură. Eram în mijlocul norului, fulgera şi se descărca în jurul nostru haotic. Nimic nu mai avea sens. Înaintam între intervalurile de descărcări şi când veneau din nou, ne piteam parcă încercând să ne ferim ca din faţa unui pumn. Nici nu am observat când a început să dea cu grindină. Totul s-a umplut cu zăpadă granulată în jur. Roca a devenit mai alunecoasă, a devenit umedă. Noi eram uzi pe dinafară, aveam mâinile ude cu care ne ţineam de roca uda. O noua descărcare! Nici nu mai aveam curajul să ating roca, încercam să cobor fără să mă folosesc de mâini. Eram aproape toţi paralizaţi de frică, urlam fiecare când trăznea. Un singur gând aveam: jos jos, cât mai repede cu putinţă, afară din muşuroiul asta odată. Nu pot să mă decid cât a ţinut totul, cred că în jur de 20-30 minute. Oricum a părut mult mai lung, măcar de câteva ore. Am ajuns noi mai jos, sau s-a mai ridicat norul, nu ştiu, ştiu doar că dintr-o dată descărcările erau deasupra noastră, rugile noastre au ţinut. Cineva ne-a auzit şi ne-a cruţat. Trăznetele erau aproape, dar nu între noi. Eram afară. Ne-am mai liniştit un pic. Nu ştiam unde suntem, ştiam doar că trebuie să mergem în jos cât mai mult şi cât mai repede cu putinţa. Ne era frică sa nu coboare norul din nou peste noi. Am supravieţuit fără nici o zgârietură. Din nou noroc chior. Deja ne jucam cu statisticile, ştiam că atâta noroc este rar, ştiam că am abuzat de el. Am continuat coborârea foarte precauţi fiindcă totul era alb, totul aluneca, nu mai ştiam exact peste ce călcăm. Aderenţa era zero, dar răbdarea noastră, precauţia era la 110%. Am ajuns deasupra casei Solvay, ştiam că în 30 minute trebuie să ajungem la ea. Câteva rapeluri mai târziu stăteam în refugiu. Era trecut de 6. Am coborât 500m in 4 ore. Mai aveam 700m de coborât până la corturile noastre. Aproape la unisol am hotărât că nu riscăm o coborâre de noapte, aşa ca am decis sa înnoptam aici.<br /><br />Eram 9 persoane şi refugiul era de 4X4m da nu au fost probleme, aveam 2 paturi suprapuse, aveam pături fiecare, eram feriţi de vânt, ploaie, de trăznete. Eram fericiţi. Eram obosiţi. Am făcut colecta de mâncare, s-a adunat încât să fie pentru fiecare câte un biscuite şi un pic de ciocolată şi stafide. Am mai avut şi ceva bomboane, pe care le-am folosit să ne mai alungăm setea. Nu băusem de mult. Am adormit uşor şi ne-am trezit doar dimineaţa cu sosirea primilor turişti. Era 7 cred. Incredibil, unii urcă aici în două ore, două ore jumate, iar noi ieri am ajuns în 6 ore, într-adevăr făcând unele greşeli ce ne-a costat, totuşi e o diferenţă uriaşă. Viteza pe un vârf ca acesta e esenţială. Primii ne-au privit suspecţi, la restul ne-am obişnuit deja, nici nu le-am mai dat importanţă. Pe la 8 am pornit în jos, singuri împotriva curentului. Era incredibil ce trafic era. Nu se prea ţine cont unii de alţii, se băgau peste tine. Tu faci rapel şi deodată te blochezi, nu mai poţi aluneca, atunci te uiţi în jos şi constaţi că ăştia urcă în sus pe coarda ta. Ne gândeam serios să luăm colţarii în picioare. A fost haotic dar a trecut şi am rămas singuri. Mergeam în jos încet, era vremea frumoasă, era devreme, nu ne grăbeam. Nu vroiam să facem nici o greşeală, ştiam că suntem obosiţi psihic şi nu avem voie să ne grăbim mai mult decât e nevoie. E interesant că nu ne mai era sete, nu ne mai era foame. Făceam poze, povesteam, râdeam. Eram fericiţi. Am urcat pe Matterhorn şi am scăpat ca prin urechile acului de doua ori.<br /><br />Ajunşi la corturi, ne-am hidratat, am mâncat, am făcut bagajele şi am coborât direct spre Zermatt. Ajunşi înapoi cu trenul la maşină, am condus înapoi în camping şi ne-am ospătat cu conserva de costiţă cu fasole amestecat cu felii de usturoi şi ne-am veselit cu tradiţionala bere de grâu. Ziua următoare, ne-am despărţit de prietenii noştri din Ungaria, si am plecat spre Piz Badile. Am vrut să facem creasta nordică şi eventual traseul Cassin, dar vremea nu a mai ţinut cu noi. S-au instalat norii, a început să plouă şi mai sus fulgera îngrozitor. S-au prezis două zile de vreme urâtă, noi nu mai având timp la dispoziţie am pornit spre casă. Ne-am oprit şi am mers să vizităm Saltzburg după care am revenit în Cluj. A fost o tura frumoasă din care am învăţat multe, şi deşi ziua respectiva deja o vad în timpul trecut, totuşi amintirea acelor momente terifiante vor rămâne cu mine toata viaţa, marcându-mă adânc. Au fost cele mai negre şi totodată cele mai luminate clipe din viaţa mea.<br /><br />Scris la 1 noiembrie, 2006</div></div></div></div></div>Gorkyhttp://www.blogger.com/profile/05717117281709378780noreply@blogger.com1